gigi duru'

NOAPTEA IUDEI - Orasul (continuare)

2010-04-21T06:12:00.000-07:00

- Bărbate, şi tu ai fost la predicile lui?!
- Da, am fost. Şi mi-a prins bine că m-am dus. Nu spune lucruri mincinoase, nici măcar nu spune că ar trebui să facem asta, sau aia. Vorbele lui se ascund, înţelesul lor parcă vorbeşte pentru fiecare dintre noi. El spune o poveste acum, minunată - da' pe care nu o înţelegi, sau nu-i înţelegi rostul - iar după aia, după ce-ai plecat şi te gîndeşti la ce-a spus, vezi că de fapt ce a spus el te priveşte şi pe tine, de parcă ar fi spus acea poveste numai pentru tine, de parcă tu ai fi fost singurul ins în faţa lui. Doar pentru că trăieşte printre noi şi că-l putem vedea, trebuie să spunem că nu este Mesia? Pentru că-l putem auzi, pentru că îl putem atinge? Crede-mă, femeie, nici eu nu mai ştiu ce să zic.
Tăcerea s-a lăsat adîncă în cameră, o tăcere grea, apăsătoare, fiecare dintre cei doi gîndindu-se la cele spuse mai devreme. Într-un tîrziu, femeia a pus o nouă întrebare.
- Bine, bărbate, da' dacă el este Mesia, de ce nu ne scapă de romani? Nu aşa se zice, că atunci cînd va veni El, se vor sfîrşi toate chinurile noastre? Păi el n-a făcut nimic în privinţa asta. D-aia poate lumea nu-l crede că ar fi Mesia, pentru că nu face nimic cu romanii.
- Nu ştiu ce să zic, femeie. Iisus îşi iubeşte chiar şi duşmanii, şi fii sigură că el nu-i consideră pe romani duşmani. Duşmanii lui sunt păcătoşii, da' el zice că mai mult pentru aştia a venit pe pămînt, nu pentru noi ăştilalţi...
- Cum adică, pentru păcătoşi? Vezi, măi bărbate, ţi-a luat şi ţie minţile. Cum să vină Mesia pentru păcătoşi? Dacă vine, el vine pentru drepţi.
- Şi cine sunt ăia drepţi, femeie? Suntem noi drepţi, tu sau eu? Da' nu asta era ce-am spus eu...; cînd a zis că a venit pentru păcătoşi, a zis că a venit pentru ei fiindcă vrea să-i împace cu Dumnezeu. Ăia drepţi nu au nevoie să fie împăcaţi cu Dumnezeu, însă păcătoşii au. Cum poate el să îndrepte un om care deja merge pe drumul cel bun? Nu, femeie, nu de-asta este el aici; uite, acum chiar că înţeleg mai bine de ce-a zis că a venit pentru păcătoşi. Vezi, e aşa cum ţi-am spus eu; acuma el zice un lucru, şi tu crezi că nu are treabă sau legătură cu tine, da' mai tîrziu îţi dai seama că a zis şi pentru tine.
- Bine, da' eu tot nu înţeleg de ce nu ne scapă de romani. Ce, dacă este Mesia şi a venit pentru noi, nu vede că romanii ne asupresc? Nu vede că romanii ne iau grînele, banii, ne iau tot? De ce nu face ceva?
- Femeie, astea sunt treburi lumeşti, el nu are de-a face cu ele. Iisus este aici pentru trebile cereşti, nu pentru astea de zici tu. Şi chiar dacă ar fi altfel, nu cred că dac-ar vrea să ne scape de romani, ar face-o cu sabia, aşa cum probabil te gîndeşti şi tu şi alţii. Nu, cred că le-ar vorbi şi lor aşa cum ne vorbeşte şi nouă, i-ar atrage şi pe ei pe calea lui. Pe de altă parte, nici să vrea cineva să ne scape acum de romani, nu cred că poate, nici măcar Iisus. Tu nu vezi că romanii sunt peste tot şi că nu-i înfrînge nimeni? Cum vrei tu să scapi cu sabia de ei, cînd ei mînuiesc sabia cel mai bine pe lumea asta? Nu cu sabia te asupresc romanii? Nu te uiţi cîtă armată au? Cu ce vrei să lupte cineva împotriva lor?
- Nu ştiu, da' să facă ceva, dacă este Mesia, bombăni femeia, nedorind să lase ultimul cuvînt în discuţie. Oricum, eu nu cred că este, da' dacă ar fi aşa cum zici tu, ar trebui să ne scape.
- Păi uite, măi femeie, ce fel de oameni suntem. Dacă face ceva pentru noi, poate credem şi noi că este Mesia, da' numai dacă face ceva ce nouă ne trebuie. Da' dacă nu face, îi arătăm spatele, asta dacă nu îl batem cu pietre, ca pe un profet mincinos, aşa cum zici tu că este. Păi ce, măi femeie, îi zici tu lui Dumnezeu ce să facă?
- Cum adică, îi zic eu lui Dumnezeu...?!
- Păi nu vezi ce spui... Dacă el face ceva, faci şi tu ceva. Dacă el ne eliberează de romani, crezi şi tu că este Mesia. Păi aşa crezi tu în Dumnezeu, femeie? Numai dacă îţi dă ceva, numai dacă te ajută? Trebuie să crezi în el fără să ceri nimic; crezi sau nu crezi, da' nu faci tîrguieli cu Dumnezeu. Şi stai aşa, că nici eu nu zic că este Mesia; zic doar că nu înţeleg de ce nu credem că el este acela. Uite, mă iau pe mine, la tine se vede că nu crezi şi nici n-ai să crezi că Iisus este Mesia. Da' eu cred ... de fapt, nu cred şi cred. Nu ştiu ce să mai zic, măi femeie. Vezi tu, îmi dau seama că şi dacă ar fi Mesia, tot la fel ar arăta, tot la fel ar vorbi, tot la fel s-ar purta, deci nu ar fi mai deosebit decît noi. Şi totuşi, nu ştiu ce mă trage înapoi, de nu mă conving că el este acela. Poate tocmai faptul că este printre noi, aici, că-l putem vedea. Dacă ar fi undeva, dincolo de noi, cred că mult mai mulţi ar crede că este Mesia. Da' aşa, cînd îl vezi om ca tine şi ca mine, ce să mai crezi, tu biet sărăntoc?
Tăcerea se lăsă din nou, pentru o bună perioadă de vreme, fiind din cînd în cînd întreruptă de oftatul uşor al cîte unuia dintre soţi. Mîinile susţineau din ce în ce mai greu bărbiile lăsate, ochii se înceţoşau din ce în ce mai mult, gîndurile deveneau din ce în ce mai neclare. Totuşi, femeia a început din nou.
- Atunci, cum se face că unu' de-ai lui l-a trădat? C-aşa umblă vorba, să ştii, că unul dintre ucenicii lui, sau ce-o fi ăia, l-a dat pe mîna Preoţilor. Dacă este Mesia, ucenicul ăla trebuie să fi ştiut asta, nu crezi? Atunci, cum de l-a trădat? Vezi, nici măcar cei din jurul lui nu cred toţi asta. Acuma, eu nu-ţi mai zic ţie că nu este Mesia; spune-mi tu mie însă, de ce, dacă este Mesia, l-a trădat ăsta, cum îl cheamă? Parcă am auzit pe cineva cum îi zicea pe nume... a, da, Iuda... De ce l-a trădat Iuda?
- Blestemat să fie!
- Ce-ai bărbate, de te-ai aprins aşa? Că doar n-oi fi unu' de-ai lui Iisus şi nu mi-ai spus?
- Nu de-aia, femeie! Nici măcar nu pot să spun de ce. Da' pot să-ţi spun că Iuda ăsta chiar merită omorît cu pietre. Chiar dacă Iisus nu este Mesia, chiar dacă este un om, el nu-i un om oarecare, ca mine sau ca tine, se vede că este diferit. Atunci, cum poate unul de lîngă el să-i facă aşa ceva?
- Da, poate ai dreptate, da' tot nu mi-ai răspuns. Vezi tu, dacă ar fi fost Mesia,
poate nici Iuda nu l-ar fi trădat…
După o perioadă de tăcere, bărbatul spuse:
- Nu mai ştiu ce să zic, femeie... Poate că ai şi tu dreptatea ta... dar poate nici noi nu cunoaştem tot adevărul, poate nici noi nu ştim cu adevărat ce s-a întîmplat. Tot stau şi mă gîndesc la asta...
Din nou tăcerea se lăsă adîncă peste camera luminată din ce în ce mai slab de candela stingîndu-se încet, încet, parcă îndrumînd minţile obosite ale celor doi către somn. De data asta, nici unul dintre ei nu mai rupse tăcerea, fiecare gîndindu-se că celălalt a adormit, în acelaşi timp zăbovind cu gîndurile pierdute asupra celor discutate mai devreme. În cele din urmă, oftaturile reprezentînd un simbol al imposibilităţii descoperirii adevărului s-au transformat în respiraţia uşoară a unui somn bine meritat.

NOAPTEA IUDEI - Orasul

2010-04-13T04:43:00.000-07:00

Oraşul

Noaptea se lăsa peste agitaţia oraşului, făcînd loc unei linişti prevestitoare de furtună. Mulţi oameni nu au cunoscut somnul, fiind munciţi de gînduri.
Acest lucru se întîmpla datorită evenimentelor petrecute în cursul zilei, mai puţin obişnuite. Unii dintre locuitorii oraşului stăteau pe gînduri, neştiind ce avea să se întîmple mai departe. Viaţa lor nu avea să se schimbe prea mult, însă un factor important, anume credinţa lor în Mesia, era pus acum în faţa ochilor obosiţi şi minţilor îngreunate de gînduri. Era oare Nazarineanul adevăratul Mesia? Nimeni nu părea a şti răspunsul la întrebare. Marii Preoţi nu considerau că Mesia a venit printre ei, altminteri nu ar fi acţionat aşa. În cele din urmă, şi ei erau oameni, supuşi greşelii, indiferent ce greşeală ar fi fost aceea, sau de ce natură. Unii dintre ei căutau să găsească adevărul cu ochii minţii şi sufletului; alţii căutau să-şi asigure propriul sine că nu fac nimic rău şi că acţionează aşa cum ar trebui. Oamenii oraşului erau indecişi, împărţiţi în păreri. Multe dintre case erau luminate dinăuntru; agitaţia de peste zi, agitaţia mişcării, se transformase în volburul gîndurilor.
Străjile ştiau că situaţia se putea transforma într-una mai supărătoare, şi patrulau în întreg oraşul. Totuşi, ceea ce doreau iudeii cel mai puţin era să-i supere pe romani, mai ales că taxele fuseseră plătite.
Romanii nu aveau nevoie decît de un pretext pentru a începe o nouă acţiune, menită strîngerii de noi fonduri. Imperiul lui Augustus trecuse în mîinile lui Tiberiu, administrator eficient si abil, interesat în prezervarea prosperităţii imperiului. Era adevărat însă că avea nevoie de bani pentru întreţinerea uriaşului aparat militar şi administrativ, cît şi pentru nevoile sale personale, fiind o fire mult mai egoistă decît Augustus. Războaie care să aducă noi avuţii nu apăreau la orizont, puterea Romei fiind bine statornicită. Numai aici, în ţinuturile fanaticilor religioşi, unde era aşteptată venirea unui zeu atotputernic, de care senatorii şi romanii nici măcar nu aveau habar, populaţia cîrtea împotriva stăpînirii romane. Pentru moment, situaţia părea liniştită, însă nimeni nu putea şti cum aveau să decurgă lucrurile.
- Tu ce crezi, bărbate, de toată harababura asta?, a întrebat guraliva, după ce se întorseseră împreună din piaţa unde avusese loc intervenţia romanilor. De ce se bagă mereu romanii în treburile noastre? Nemernicul acela merita să fie omorît cu pietre, pentru că poate el să păcălească pe toată lumea cu minciunile lui, da' pe mine n-o să mă păcălească.
- Nu ştiu, femeie... Ce să zic? Problema este cu Nazarineanul, nu cu oamenii lui, nici cu romanii. De fapt, Iisus este problema noastră.
- De ce? Ce tot spui acolo? Cum să fie problema noastră? Nu noi suntem ăia de merg în Templu şi predică la toţi proştii…
- Da' de ce-i faci proşti? Te crezi tu mai deşteaptă, măi femeie! De ce vă tot băgaţi voi muierile nasul în treburile bărbaţilor, n-o să înţeleg niciodată...
- Da' de ce crezi tu că asta este numa' o problemă de-a voastră, de-a bărbaţilor?
- Tu ai citit vreodată Cărţile Sfinte?
- Nici nu ştiu de ce mai întrebi?!, spuse femeia pe un ton voit enervat. Sigur că nu le-am citit.
- Ei, uite vezi, d-aia este o problemă a bărbaţilor, pentru că ei merg la sinagogă şi ei trebuie să ştie ce e bun şi ce nu.
- Ia mai lasă-mă cu asta, bărbate! Vreau să-mi spun părerea, că şi eu am una. Şi nu sunt singura care are o părere, mai sunt şi altele ca mine. Uite, cînd ne întorceam şi tu vorbeai cu Isac, eu am vorbit cu femei-sa şi am întrebat-o şi pe ea. Ţi-am zis că niciodată n-am putut s-o sufăr. Da' m-am dat cu vorba pe lîngă ea şi am întrebat-o ce crede. Să ştii că asta a fost la predicile lui Iisus şi crede că Nazarineanul este Mesia. Mi-am dat seama imediat de asta, chiar dacă nu mi-a spus-o răspicat. Da' am impresia că nici unul dintre ei nu ar recunoaşte că-l urmează sau că-l cred pe Nazarinean. Dacă el este Mesia, dacă este aşa de puternic, de ce le este frică? De ce nu se salvează el? De ce nu ne scapă de romani? Hai, bărbate, răspunde, că voi bărbaţii le ştiţi pe toate, nu?
- Femeie, mai taci că nu ştii nimic! Acum de ce ar trebui să-ţi spună ţie mai ştiu eu cine dacă crede sau nu în Iisus? Fiecare cu ale lui, şi bagă de seamă că nu toată lumea îşi vîră nasul în toate alea aşa cum faci tu. Şi ce dacă Raşela îl crede pe Iisus? Ce este rău în asta? Cu ce te deranjează pe tine?
- Păi, de ce nu...
- De ce-ar trebui să-ţi spună ţie cine este cu Iisus şi cine nu? Mai ales acum, eu îi înţeleg de ce nu recunosc. La urma urmei, sunt şi ei oameni, le este teamă pentru viaţa lor. Doar tu ai spus mai devreme că ăla pe care l-ai întîlnit în piaţă era bun de bătut cu pietre. Da' de ce, măi nevastă? L-ai văzut vreodată pe omul ăla furînd de la tine sau de la altul? Ţi-a făcut vreun rău omul acela, sau alţii ca el care cred în Iisus? Să ştii că şi eu îl cunoşteam, îl mai văzusem, da’ n-am început să strig către lume. A minţit, aşa este, da’ era normal să mintă. Şi el, şi ceilalţi ca el sunt oameni ca noi toţi, liniştiţi, cu frică de Dumnezeu. În ce-l priveşte pe Iisus, el n-are nimic cu romanii, aşa cum n-are nimic cu nimeni. Numai că el ne spune nouă ce ne spune pentru că noi suntem poporul lui Dumnezeu; uite, nu ştiu ce să mai cred. Dacă stau bine şi mă gîndesc, nu îmi dau seama de ce Iisus n-ar putea fi Mesia…
- Bărbate, ai ..., dădu femeia să spună.
- Acu' că m-ai pornit, lasă-mă să termin! În Cărţi nu scrie că el ar trebui s-arate într-un fel sau altul, aşa că nu-l poţi recunoaşte după asta. Ştiu sigur că Iisus a făcut miracole pe care nimeni n-ar putea să le facă, dacă nu i-ar fi dată putere de Sus. Şi Bătrînii, nu toţi, unii dintre ei, s-au dus să-l asculte. Cum să-l recunoşti dacă este Mesia sau nu? Vezi tu, femeie, pe mine mă chinuie gîndul ăsta, că ar putea fi Mesia şi eu să nu ştiu, sau să nu-mi pot da seama. Au mai fost oameni care aveau har dat de Dumnezeu, dar cei din jurul lor nu şi-au dat seama de asta de la început şi i-au batjocorit, şi după aceea au văzut că se înşelau. De unde să ştiu eu, care nici nu ştiu prea multe, dacă el este Mesia sau nu? Ce pot să-ţi spun e că Iisus nu-i ca noi toţi, ăştilalţi, asta se vede clar ca lumina zilei.

Noaptea - Petru (continuare)

2010-03-31T00:55:00.000-07:00

Tot aici se aplică un alt principiu, inextricabil legat de principiul violenţei fondatoare, cel al “ţapului ispăşitor”. Potrivit lui, un anume membru al societăţii este văzut, atunci cînd încă este membru deplin, cînd încă se găseşte în interiorul ei, ca fiind vinovat de toate relele acestei societăţi, ca fiind cel ce trebuie expulzat, pentru ca totul să devină din nou funcţional. În acelaşi timp, în momentul expulzării sale, în momentul sacrificiului, el încetează să mai fie paria acelei societăţi, devenind însăşi salvatorul ei, creatorul noului drum, făuritorul noii ordini, devenind astfel din individ supus mîniei colective, individul ce face obiectul adoraţiei colective, în urma actului de naştere a noii ordini.
Astfel, pentru societate, Iisus întruchipează şi acest mecanism al “ţapului ispăşitor”, sacrificiul său fiind necesar funcţionării normale a întregului. Iisus este trimis la moarte de membrii societăţii căreia îi aparţine, fiind considerat un element negativ; după moartea sa, societatea îşi schimbă optica, Iisus ajungînd membrul fondator al unei noi comunităţi, ce se substituie celei vechi, malfuncţionale.
Ce se întîmplă însă cu Iuda? După sacrificarea sa, Iisus devine membrul important al comunităţii, piatra de temelie a noii fundaţii, lui datorîndu-i-se bunul mers al lucrurilor. Astfel, Iisus nu mai poate ocupa acea poziţie iniţială, de membru indezirabil; poziţia “ţapului ispăşitor” trebuia preluată de un alt individ. Or, cine era cel mai potrivit individ pentru acest rol, dacă nu chiar trădătorul lui Iisus? În consecinţă, Iuda, eroul negativ, preia asupra sa oprobriul tuturor.
Membrii societăţii nou-născute au identificat foarte uşor în Iuda trădătorul, exponentul răului, printr-un simplu transfer mental. În urma identificării, Iuda devine cel blamat, societatea nemaifiind, sau mai bine zis nemaivăzîndu-se ca fiind vinovată.
Iuda este vinovat de trădare, însă societatea, factor de decizie la moartea lui Iisus, nu mai este vinovată de nimic. La urma urmei, Iuda este doar cel care l-a dat pe Iisus în mîna preoţilor; aceştia din urmă propun uciderea lui Iisus, iar societatea aprobă sentinţa lor. Totuşi, preoţii sunt în continuare reprezentanţi ai divinităţii, mulţimea fiind incapabilă să înţeleagă că şi ei îşi urmăresc propriile lor interese (Iisus nefiind singurul sacrificat datorită acestor imbecili).
Este însă de înţeles de ce societatea acordă credit preoţilor şi nu lui Iuda. Pentru că ea însăşi este parte în proces: preoţii au dat sentinţa şi mulţimea a consfinţit la punerea ei în aplicare. Astfel, pentru a-şi uita rolul negativ, societatea uită şi rolul negativ jucat de preoţime. Tot ceea ce-şi aduce aminte este imaginea malefică a lui Iuda, devenit singurul vinovat pentru toată această situaţie. Pentru a arăta cît de vinovat este, ascunzîndu-şi propria culpă, societatea şi preoţimea aduc argumentul spînzurării lui Iuda, act de neconceput pentru creştini. În timpenia lor, nu văd că moartea îl disculpă. Nu vor să vadă şi nu vor să meargă mai departe cu raţionamentul lor, pentru că dacă ar face-o, ar fi puşi în faţa propriei lor vinovăţii.
În cazul în care Iuda este trădător, se uită faptul că Iisus trebuia să fie trădat de cineva. Aşa cum Iisus decide să se supună destinului (între noi fie vorba, ăsta e un destin de o ipocrizie şi tîmpenie cruntă, presupus a fi fost trasat de Tatăl, în numele iubirii), şi ajunge să fie sacrificat, la fel se supune şi Iuda, şi devine trădător.
Se uită multe în acest scenariu: se uită că Iisus era conştient de ceea ce urma să se întîmple, datorită naturii sale superioare. Iuda nu se găsea într-o situaţie similară. Rolul lui este doar al unei simple unelte, al unui simplu pion în mîinile destinului împotriva căruia nu poate face nimic. Dacă cineva se putea opune, acela era Iisus, însă el nu a făcut nimic. Iuda este folosit pentru a duce la îndeplinire planul stabilit de doi indivizi: Tatăl îl concepuse, iar Fiul trebuia să îl ducă la îndeplinire. Potrivit acestui scenariu, Iuda nu poate face nimic împotriva destinului, aşa cum nici Iisus nu face, însă Iuda este în continuare considerat trădător. Atunci cînd un individ greşeşte în necunoştinţă de cauză, fiind la cheremul altora, se va spune că nu este el de vină, pentru că nu a ştiut ce face. Este chiar lucrul spus de Iisus pe cruce: “Iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac”. În cazul lui Iuda însă, nu se aplică: el este considerat trădător, chiar dacă nu îşi cunoaşte destinul, chiar dacă acţiunile sale sunt hotărîte de raţiuni superioare.
Pentru a accentua vinovăţia sa, toţi idioţii aduc ca argument întrebarea: “… de ce s-a spînzurat, dacă nu era vinovat”? În obtuzitatea lor, nu văd că este cel mai bun argument pentru care Iuda ar putea fi considerat nevinovat. De ce? Dacă ar fi fost acel criminal înrăit, insensibil la tot şi la toate, capabil să trădeze pe oricine, oricînd, atunci vinderea lui Iisus nu ar fi fost nimic ieşit din comun, încă i-ar mai fi adus şi nişte bani pe deasupra. Deci, nimic neobişnuit pentru el pînă acum, nici un motiv pentru regrete, fără a mai vorbi despre luarea vieţii.
Spre deosebire însă de toţi ceilalţi, Iuda este singurul care îşi ia viaţa. Petru este la rîndul lui vinovat de aceeaşi faptă; mai mult, trădarea sa îi fusese deja adusă la cunoştinţă, însă el nu se sinucide. Petru este şi el supus destinului, aşa cum este şi Iuda, şi se leapădă de Iisus; totuşi, nimeni nu îl consideră pe Petru vinovat, pe cînd Iuda rămîne un trădător.
De asemenea, nimeni dintre cei ce îl condamnă realmente pe Iisus nu se sinucide după aceea; atît societatea, cît şi preoţimea găsesc convenabil să vadă în Iuda un trădător, propria lor contribuţie, cu adevărat decisivă, fiind uitată şi trecută sub semnul tăcerii. Nici un semn de vinovăţie, nici o urmă de conştiinţă tormentată, nici un gest de stupefacţie faţă de ceea ce au făcut… nimic, doar toată vina aruncată asupra ţapului ispăşitor.
Iar Iuda este singurul dintre toţi aceşti “sfinţi” incapabil să trăiască cu gîndul greşelii comise, el singur are suficientă tărie de spirit şi decenţă să se ia la întrebări, fiind şi singurul ce acţionează în consecinţă. Iuda realizează că între cele întîmplate şi persoana lui există o legătură de cauzalitate – chiar dacă acum, ea este diferit văzută de tot imbecilul creştin – şi ia o decizie. Este singurul ce face dovada unui sentiment de culpabilitate.

Noaptea - Petru

2010-03-25T02:01:00.000-07:00

Un alt caz de mental sucit al cre(ş)tinilor. Petru, deşi este la fel de vinovat ca şi Iuda, este păstrătorul cheilor de acces la Rai. Cunosc răspunsul: el a fost iertat de Iisus. Mai cunosc însă altceva, sau aş mai putea spune ceva: anume că şi Iuda a fost iertat/ar fi fost iertat dacă s-a dus/ s-ar fi dus la Iisus. Iisus spune într-adevăr că unul dintre ucenici îl va trăda; el însă completează aceste spuse ulterior, astfel cel puţin doi ucenici apar in această postură, anume Petru şi Iuda.
Văzînd un paralelism între cei doi, nu ştiu dacă pot vorbi despre trădare. Nu ştiu dacă vreunul dintre ei este vinovat de ceva.
Era normal şi natural ca Petru să încerce să se salveze în faţa unei mulţimi furioase, ce dorea să îşi reverse violenţa, găsind ţapi ispăşitori în oricine. Instinctul său de conservare funcţionează aşa cum funcţionează şi în cazul altor fiinţe umane, astfel încît, pentru a se salva, Petru neagă orice legătură pe care ar fi avut-o cu Iisus.
Dar, dacă din punct de vedere uman, comportamentul lui Petru este înţeles şi iertat, atît de Iisus, cît mai important, de oameni, de credincioşi, de ce acest lucru nu se întîmplă şi în cazul lui Iuda?
Urmărind aceeaşi linie a comportamentului celor doi, logic vorbind, atît unul, cît şi celălalt îl “trădează” pe Iisus. Motivaţia lui Petru este profund umană: caută să-şi salveze viaţa. Astfel, actul său este iertat, pentru că este perfect comprehensibil pentru toţi ceilalţi, mai ales că Petru nu se sinucide, obţinînd deci iertarea lui Iisus.
Ceea ce este de neiertat este comportamentul lui Iuda, al “vânzătorului” propriu-zis. El nu poate fi iertat: mai întîi, pentru că se sinucide, şi nu mai ajunge în faţa lui Iisus. Apoi, Iuda nu poate fi iertat de oameni, de credincioşii văzînd în el exponentul răului, al maleficului, al elementului negativ răsfrîngîndu-şi activitatea asupra elementului pozitiv. Numai că acest raţionament, pornit de la un raţionament cre(ş)tin, este îngrozitor de superficial.
Pentru început, nu am înţeles niciodată de ce credincioşii nu văd în Iuda un trimis al destinului… Dacă creştinii sunt mîntuiţi prin Iisus, acest lucru se datoreşte şi lui Iuda, prezent acolo, jucîndu-şi rolul negativ ... Fără el, poate nu ar fi existat sacrificiul lui Iisus şi astfel nimeni nu ar mai fi fost salvat. Dacă este trădător, atunci de ce creştinii merg pînă la jumătatea drumului, şi văd în el doar partea negativă… Dacă Iuda este un individ abject, demn de toata sila şi repulsia lumii, este aşa pentru că nu reprezintă decît o unealtă în mîna unui destin implacabil, un instrument al sorţii hotărîte chiar de forţa superioară ce doreşte printr-un sacrificiu, unul foarte scump, împăcărea cu omenirea.
Iuda joacă rolul dual al unui ţap ispăşitor, al ţapului ispăşitor aflat în interiorul unei societăţi ce are nevoie de el, această societate/comunitate fiind cea iudeo-creştină. El atrage asupra sa toate fulgerele credincioşilor, atrage asupra sa toată violenţa mocnind în interior. Este membrul unei societăţi pline de frustrări, de tabuuri şi restricţii, toate rezultînd într-o violenţă interioară ce se cere defulată. Şi ce metodă este mai bună decît aceea de a-ţi vărsa mînia pe un individ vinovat de rău?
Întreaga societate luată în discuţie este compusă din trădători, din răufăcători. Altfel, sacrificiul lui Iisus, destinat reconcilierii cu divinitatea, nu ar fi fost necesar. Destinul lui Iisus a fost de a fi sacrificat în acest scop. Ei, de aici se complică lucrurile…
Într-o primă instanţă, aş vrea să aduc în discuţie un principiu extrem de important în ce priveşte religiosul, religia şi pe cei intextricabil legaţi de fenomenul religios, anume principiul violenţei unanime fondatoare. În ce constă el?În coalizarea tuturor membrilor unei societăţi malfuncţionale, şi în eliminarea violentă a unui membru sau pseudo-membru al acestei societăţi, eliminare făcută printr-un sacrificiu. Văzut dintr-un asemenea unghi, creştinismul nu este altceva decît un mit fondator, aplicat la o scară mult mai largă şi probabil cu o priză mult mai mare decît alte mituri fondatoare.
Paralelismul între mitologia fondatoare şi creştinism apare aici cu claritate. Atît în primul caz, cît şi în cel de-al doilea, membrii unei societăţi se strîng în jurul unui sacrificat/sacrificiu, săvîrşit pentru a asigura continuitatea vieţii societăţii, după o anumită ordine stabilită. Or, în cazul creştinismului se aplică exact acest lucru, în special în cazul lui Iisus. Omenirea nu-şi mai putea continua modul de viaţă, însăşi existenţa ei fiind ameninţată, divinităţii supreme displăcîndu-i modul în care creaţia sa îşi ducea existenţa. În ceea ce priveşte vinovăţia societăţii, chiar dacă individual se puteau face diferenţieri, global vorbind, ele nu existau, astfel toţi membrii comunităţii găsindu-se în termeni de nesupunere faţă de divinitate. Principiul violenţei fondatoare ne arată că nu se poate ajunge la sacrificarea unei întregi comunităţi – chiar dacă din punct de vedere religios, indiferent despre ce religie vorbim, acest lucru pare a fi posibil – ci se ajunge la crearea şi stabilirea unei noi ordini, prin intermediul sacrificiului unui membru al acestei comunităţi, indiferent dacă este vinovat sau nu. Ceea ce importă este simbolistica pe care individul - membru al comunităţii o întruchipează, el fiind un potenţial vinovat la fel ca toţi ceilalţi. După sacrificiul acestui membru sau pseudo-membru se crează o nouă ordine, se înstăpîneşte o nouă linişte în interiorul comunităţii, apare o nouă societate.
Este situaţia lui Iisus. Cu toate că este prezentat ca fiind cel mai neprihănit membru al unei societăţi malfuncţionale, el este destinat sacrificiului; deşi nevinovat, va lua asupra sa întreaga culpă a societăţii. În urma sacrificiului său, societatea nu mai este aceeaşi, nu mai este deficientă, ci devine o nouă societate, ce funcţionează sau trebuie să funcţioneze pe o nouă bază, potrivit unei noi ordini, datorită acestui ilustru antecesor, ce o stabileşte prin sacrificiul său suprem.
Pentru a se observa şi mai bine paralelismul între creştinism, mit fondator şi principiul violenţei fondatoare, trebuie să subliniez că cel din urmă nu prevede neapărat sacrificarea unui membru direct al societăţii, existînd şi posibilitatea sacrificării unui membru mai puţin membru al acesteia, a unui pseudo-membru, anume a celui mai important membru, după cel uman. Oriunde funcţionează principiul violenţei fondatoare, cel mai potrivit sacrificiului, după membrul propriu-zis al comunităţii, după fiinţa umană, este animalul cel mai aproape de posibilitatea sacrificării lui ca substituent, ca alter sacrificabil al unei fiinţe umane. Inutil de spus că în cazul creştinismului animalul sacrificabil este mielul. Celălalt nume al lui Iisus, celălalt apelativ al său în societatea nou formată este acela de "miel al lui Dumnezeu".
Astfel, Iisus este văzut în mai multele sale ipostaze, în multiplele sale valenţe, situate la baza funcţionării noii societăţi, anume de individ/ întruchipare a individului sacrificabil/ imagine a sacrificabilului.

NOAPTEA IUDEI - Petru

2010-03-12T08:49:00.000-08:00

Uneori era tentat să creadă că Iisus era un om prea aproape de oameni, un om comun în înfăţişare - dacă putea spune asta despre el - şi că asta făcea ca cei din jur să nu-l privească şi să nu-l observe aşa cum îl observa el acum. Ca un argument, îi veni în minte chiar modul în care el îl privise pentru prima oară pe Iisus, fără a-i acorda prea multă atenţie. Necunoaşterea, poate chiar frica de necunoscut, făcea ca ceea ce era clar ca lumina zilei să nu mai fie atît de important în ochii celorlalţi. Îşi dăduse seama de mult că mintea omului era un lucru complicat şi că nu întotdeauna contau argumentele raţionale. La întîlnirea cu un fenomen pe care mintea nu îl putea cuprinde sau explica – şi asta era situaţia lui Iisus, mintea omenească nu îl putea cuprinde – reacţia nu era aceeaşi. Nu întîlnise foarte mulţi oameni capabili să-l accepte pe Iisus fără nici o reţinere; chiar şi în rîndul lor, al discipolilor, era Toma, ce nu crezuse pînă cînd nu-şi văzuse ochilor.
Învăţase astfel că oamenii erau foarte mult ancoraţi în credinţele lor, în ce cunoşteau, şi că adaptabilitatea la nou nu era foarte mare; cu atît mai mult cu cît, atunci cînd noutatea era atît de copleşitoare, aşa cum era Iisus, mulţi dintre oameni se retrăgeau în interiorul minţilor lor, refuzînd să recunoască ce era limpede chiar şi pentru ei. Înţelegea că mintea omului, inclusiv a sa, funcţiona prin comparaţie; pus în faţa unor evenimente total diferite de cele cu care fusese confruntat pînă atunci, omul reacţiona diferit. De asemenea, cunoştea frica oamenilor ca Iisus să nu fie unul dintre falşii profeţi, ce apăreau tot timpul. Această temere era atît de adînc înrădăcinată în ei, încît chiar şi atunci cînd observau că Iisus nu era ca ceilalţi, tot rămîneau într-o atitudine de aşteptare, pentru a vedea în ce fel aveau să se deruleze lucrurile.
Învăţase că oamenii nu trebuiau judecaţi în mod singular decît în cazul indivizilor excepţionali; nu toţi oamenii se puteau conduce prin sine. Oamenii aveau nevoie de personalităţi puternice, apte să-i conducă; o astfel de putere era evidentă în Iisus, la fiecare dintre predicile lui, numărul ascultătorilor fiind din ce în ce mai mare. Întrebările începeau însă să se adune: cu ce era diferit ceea ce făcea Iisus de ce exista pînă atunci? Lui îi era limpede de ce faptele lui Iisus erau diferite de ale Marilor Preoţi, sau ale oricui altcuiva, însă nu ştia cum apărea această diferenţă în ochii oamenilor.
Înţelesese de ce Iisus spunea că toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu. Începea să intuiască însă că pînă la a ajunge în faţa lui Dumnezeu, oamenii trăiau într-o comunitate foarte pămînteană, unde trăirile omeneşti predominau. A realizat că ceea ce reprezentau acum Marii Preoţi avea să existe şi după ce învăţătura lui Iisus se va răspîndi. Şi noua comunitate, deja în formare, cuprinzînd urmaşii cuvîntului lui Iisus trebuia să fie condusă de cineva; nu putea fi Iisus, pentru el fiind bine ştiut că Învăţătorul nu avea să mai zăbovească foarte mult printre ei. Deci urma să fie înlocuit de un altul, de un simplu muritor de rînd.
Dintre ucenici, el se găsea foarte aproape de Maestru. Iisus fusese răbdător cu el de la momentul primei întîlniri; tot lui i-a spus că va ţine cheile împărăţiei cerurilor. Nu înţelesese foarte bine ce însemna asta, şi nici acum nu îi era foarte clar, dar probabil avea să afle în decursul timpului. De asemenea, între ucenici, Petru era cel mai în vîrstă şi se presupunea că el trebuia să le fie ca un fel de tată, aşa cum Iisus îi era şi lui, şi celorlalţi. Datoria lui nu era numai faţă de el, asta poate nu ar fi fost atît de greu de îndeplinit; avea o datorie faţă de tovarăşii săi, avea o datorie faţă de Iisus mai ales, acestea fiind adevăratele poveri, pentru că aşa le vedea, ca pe nişte poveri de dus. Avea să le ducă la bun sfîrşit? Nu ştia, dar ştia că vrea să încerce.
Lui avea să-i fie mai greu decît lui Iisus; dacă chiar şi pentru Maestru era atît de dificil să-i facă pe oameni să creadă, cum putea el să facă ceva mai bine decît Iisus? Ştia însă foarte bine că va fi ajutat de Sus, că Iisus nu avea să-l lase niciodată, şi mai ştia că urma să i se alăture, cîndva…
Iisus nu avea cum să mai fie alături de ei pentru mult timp, deoarece destinul lui, menirea lui pe pămînt, se apropia de sfîrşit. Nu putea face nimic pentru Maestru, dar cel puţin putea fi aproape de el cu gîndurile, cu mintea şi cu sufletul. Ar fi vrut să-l ajute, dar nu ştia cum. Ar mai fi vrut să aibă ocazia să dea ochii cu blestematul de Iuda, cu acel nemernic cu chip de om care fusese în stare să trădeze. Aproape că putea simţi savoarea răzbunării, aproape că-şi putea vedea sîngele fierbînd numai atunci cînd se gîndea la Iuda.
- Va veni şi ziua Judecăţii, Iudo! Sper să vie cît mai repede pentru tine, şi sper să să primeşti ce meriţi.
Cuvintele au răsunat cu putere, fiind spuse cu năduf în pustietatea străzilor din ce în ce mai luminate pe măsură ce zorii zilei se apropiau. Parcă se simţea mai bine gîndindu-se la judecată şi la pedepsirea lui Iuda. Odată cu acest ultim gînd se auzi strigătul cocoşilor… şi lumea se răsturnă peste el. Totul se prăvălea asupra lui, din toate părţile. În cap nu îi răsunau decît cîteva cuvinte, cu bubuituri ca de tunet:
“- Adevărat îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a cînta cocoşul, tu te vei lepăda de mine de trei ori”.

NOAPTEA IUDEI - Petru (continuare)

2010-03-03T05:36:00.000-08:00

La început a crezut că menirea povestirii era să arate cum doi oameni fără prea multe legături între ei, chiar dacă erau de acelaşi sînge, se puteau împăca, în ciuda unor aparente diferenţe. Astfel, Petru a crezut că povestirea a fost spusă la început pentru a face legătura dintre cei doi fraţi, cel rămas să lucreze pămînturile tatălui şi cel pierdut pentru familie, şi situaţia în care se găsea el şi vameşul. I se păruse că povestea se potrivea ca o mănuşă pentru ei doi: el rămăsese pe glia tatălui, nu-şi abandonase semenii şi muncea la un loc cu aceştia, fiind un pescar aşa cum fusese şi tatăl lui înaintea lui; de cealaltă parte, Levi era cel rătăcit de familie, cel ce se îndepărtase de semenii lui. Crezuse că a găsit un răspuns şi pentru faptul că acesta din urmă nu era sărac aşa cum era tînărul din istorisirea lui Iisus; crezuse că averea părintească risipită era de fapt averea pe care el şi ceilalţi ca el trebuia să o dea vameşului, sub forma taxelor către romani. Şi astfel, crezuse în acea seară că el trebuia să cedeze, fiind cel mai mare dintre cei doi fraţi ce se întîlneau din nou; de asemenea, se crezuse îndreptăţit să spună, precum fratele cel mare, că el a rămas împreună cu tatăl său pentru a munci din greu şi că nu avusese foarte multe ocazii de a se bucura împreună cu prietenii lui; crezuse că tatăl, ce nu putea fi altul decît Iisus, îi arăta că nu acest lucru era cel mai important, ci bucuria că fratele său mai mic se întorsese la ei, pentru a reintra în familie. Crezuse la început că găsise sensul cuvintelor ce păreau a-i fi adresate direct, şi în acest fel se apropiase de omul cu cîteva clipe înainte urît din străfunduri; însă de atunci pînă în momentul de faţă trecuse foarte multă vreme, şi el trecuse prin multe. Nu mai era, cum nici nu avea să mai fie vreodată acel Petru găsit de Iisus în Cafarnaum. Pe zi ce trecea înţelegea mai mult, înţelegea mai bine cunoaşterea transmisă de Iisus ascultătorilor lui. Era şi cazul istorioarei din acea seară; într-unul din momentele cînd, aflat lîngă maestru, putuse arunca o privire înapoi, şi-a dat seama că un alt sens, nerelevat pînă atunci, apăruse deodată în mintea lui. Şi-a dat seama că tînărul rătăcitor nu reprezenta un tînăr nechibzuit, aşa cum a crezut el la început, ce a căutat numai partea uşoară a vieţii, alegînd în cele din urmă un drum rău; tînărul rătăcitor reprezenta cunoaşterea, care nu întotdeauna urma căile cele mai drepte. Şi-a dat seama că reprezenta căutarea, rătăcirea fără un anumit scop, dorinţa de mai mult aflată la baza călătoriei tînărului. A mai realizat că putea avea drept final întoarcerea la locul de unde cel care a pornit a crezut că pleacă pentru totdeauna, fără a şti că ceea ce căuta se găseşte chiar sub ochii lui. În acest fel a văzut că şi el, ca şi ceilalţi, căutaseră fără a găsi pînă la venirea lui Iisus; şi-a dat seama că la început şi el căuta, nevăzînd Adevărul aflat chiar alături; a realizat şi că finalul nu putea fi decît unul, şi anume viaţa pe lîngă Iisus, pentru Iisus.
Cu fruntea muncită de gînduri, îşi ascultă pentru cîteva clipe paşii răsunînd pe caldarîm, în timp ce amintirile îi năpădeau mintea. Îşi impuse să se întoarcă în prezent, să se gîndească la evenimentele recente.
Se gîndi totuşi că dacă el s-a găsit în această poziţie atunci cînd a venit Iisus, şi ceilalţi se găseau în situaţii asemănătoare. Şi nu-şi putea explica cum şi pentru ce unul dintre ei îl trădase pe Iisus, cu atît mai mult cu cît ştia cine este.
A început să se gîndească la ura observată la adresa lui Iisus şi a discipolilor lui, şi nu numai, ci chiar şi împotriva ascultătorilor lui. Nu cunoştea motivul acestei puternice rezistenţe faţă de predicile lui Iisus, faţă de cuvintele sale, care oricum ar fi fost şi oricui ar fi fost adresate, aveau un înţeles pentru oricine. Înţelegea foarte uşor motivele conducatorilor zilei, motivele pentru care Marii Preoţi nu-l doreau pe Iisus în Ierusalim şi nu numai; în cazul lor, era vorba de putere, nu mai era vorba de credinţă. Ceea ce doreau era păstrarea controlului asupra populaţiei; or, un astfel de om, atît de charismatic încît aduna mulţimile în jurul lui imediat ce spunea cîteva cuvinte, nu putea fi decît o ameninţare pentru ei. Bineînţeles că nu aveau de gînd să acţioneze pe alte căi decît cele religioase, spunînd că Iisus nu era decît un fals profet, un om cu aspiraţii meschine îndărătul cuvintelor spuse în faţa mulţimilor. Încerca să vadă relaţia dintre putere şi credinţă în rîndul Marilor Preoţi, să înţeleagă de ce puterea era mai importantă decît credinţa. Era limpede că arhiereii nu vor recunoaşte că Iisus era Mesia, că era fiul lui Dumnezeu; înţelegea foarte bine asta. Ce nu înţelegea deloc era faptul că dincolo de interesul în a-l recunoaşte drept Mesia pe Iisus, nu exista nici credinţa în venirea lui Mesia printre ei. A încercat să-şi explice de ce omul pe care îl puteau vedea, pe care îl aşteptau, conform scrierilor vechi, nu era identificat cu adevăratul Mesia, în ciuda atîtor numeroase semne.

NOAPTEA IUDEI - Petru (continuare)

2010-02-23T00:38:00.000-08:00

Petru se puse în mişcare, abia reuşind să-şi stăpînească tremurul mîinilor, al picioarelor, al muşchilor feţei. Cu tot întunericul înconjurător, era în continuare stăpînit de frica pentru viaţa sa. Vag realiza că făcuse ceva ce n-ar fi trebuit să facă, însă panica era mult prea mare pentru a se gîndi mai departe la asta. Îl chinuia înnebunitor un gînd: să se îndepărteze cît mai repede. Picioarele au început să se mişte într-un ritm alert, menit să-l ducă cît mai departe în cît mai scurt timp. Din fericire, de cînd sosise în oraş cu Iisus începuse să cunoască Ierusalimul.
După ce a trecut de periculosul impas, mintea îi reveni, încet-încet, la Iisus. Nu ştia ce să facă, nu ştia cum ar fi putut să-l ajute pe Maestru. După ce Iisus fusese dus la templu, Petru a stat pe lîngă ziduri, încercînd să observe ce se întîmpla. Aşa îl putuse vedea pe unul dintre Marii Preoţi, pe Iosif din Arimatea, care nutrea un respect deosebit pentru Iisus, deşi bătrînul avea de aproape trei ori vîrsta Maestrului. Iosif îi făcuse un mic semn de aşteptare, însă Petru ştia că nu putea face prea multe în favoarea lui Iisus. Chiar dacă Iosif se dovedise a fi unul dintre cei mai deschişi şi mai receptivi dintre bătrîni la învăţăturile şi predicile lui Iisus, şi chiar dacă nu fusese singurul, mai existînd alţi cîţiva asemenea lui, majoritatea arhiereilor se situau pe o poziţie duşmănoasă faţă de Învăţător. Petru ştia că Iisus nu avea cum să scape din ghearele sinedriului, mai ales acum cînd bătrînii văzuseră ce poate face chiar în oraşul guvernat de ei, ba chiar şi în templu, şi se temeau de o reacţie ce ar fi putut fi stîrnită împotriva lor. Petru se gîndi că bătrînii se simţeau ameninţaţi pe bună dreptate, indiferent dacă credeau că Iisus este sau nu Mesia. Ceea ce îl îngrijora era gîndul că bătrînii probabil aveau să prezinte cazul romanilor, deloc în măsură să judece situaţia aşa cum era ea de fapt. Romanii erau în afara problemei; totuşi, dacă bătrînii aveau să meargă la ei, romanii aveau să o rezolve în stilul lor expeditiv, fără a-şi pune prea multe întrebări. Cu atît mai mult cu cît nu doreau noi dificultăţi într-o provincie atît de turbulentă, aşa cum se dovedise a fi Iudeea, unde de la un mic foc de paie se putea ajunge la rug…
Nu ştia unde erau ceilalţi ucenici ai lui Iisus şi fraţi ai lui. În tăvălugul evenimentelor fuseseră despărţiţi, nu numai de Maestru, ci şi unii de alţii. Petru a început să se gîndească dacă ar fi înţelept să se ducă în apropierea templului, pentru a mai afla cîte ceva. Şi-a dat seama însă că drumul putea prezenta tot atîtea pericole, ba chiar mai multe decît cel de pînă în acel moment, pentru că pe măsură ce s-ar fi apropiat de templu, ar fi putut fi recunoscut de alţi oameni ostili lui şi lui Iisus.
Se întrebă de unde exista această duşmănie faţă de Iisus, faţă de învăţăturile sale, faţă de discipolii lui … Nu a găsit nici un răspuns. Perioada petrecută lîngă Iisus îi ascuţise gîndirea, însă acum nu ajungea la nici un rezultat, oricît ar fi încercat să desluşească dedesubturile.
Şi-a adus aminte cum l-a privit el prima oară pe Iisus, atunci cînd sosise însoţit de fratele său Andrei în satul lor natal, Cafarnaum. L-a tratat cu asprimea cuvenită vorbei unui pescar trăind şi muncind din greu pentru a-şi cîştiga pîinea. Nu îi spuneau prea multe în acea vreme profeţii, predicile şi alte soiuri de lucruri pe care şi le închipuia că astfel de oameni trebuia să le spună. Ce era important pentru el în acele zile era cantitatea de peşte adunată pentru a-şi putea plăti taxele către vameş, omul pe care îl ura aproape mai mult decît pe romani; de asemenea, era important ca vremea să fie bună, pentru a putea ieşi în larg să pescuiască, furtuna sau vremea rea fiind duşmani la fel de răi ca şi cei de mai înainte; sănătatea lui, a nevestei şi a copiilor. Chipul blînd al Maestrului exprima multe, dar pe acea vreme ochiul lui Petru nu era încă format, cu toate că simţise ceva. Apoi urmase cearta cu Andrei, care parcă o luase razna. Şi momentul cînd, în cele din urmă, nu neapărat la insistenţele lui Andrei, ce poate nu l-ar fi convins, ci pentru imboldul calm din privirea străinului, cît şi din dorinţa de a-i arăta că pescuitul nu este o treabă atît de uşoară, acceptase să mai iasă o dată în larg. Deşi cu greu a fost convins să iasă în larg, cu mult mai greu ar fi putut fi convins că, datorită străinului, va prinde peşte. Şi-a adus aminte că la un moment dat l-a întrebat din priviri pe Andrei, dar fratele său nu i-a răspuns nimic, sau i-a răspuns printr-o privire aruncată străinului ce stătea liniştit în barcă. Şi-a adus aminte de asemenea că a ridicat din umeri a nepăsare, singurul lucru pe care considera că l-a pierdut fiind timpul irosit pentru a ajunge în larg. Şi apoi… apoi totul s-a schimbat, fiind întors de jos în sus de străinul din barca lui. Peştii alergau spre plase precum nişte peşti nebuni, dacă se putea spune aşa ceva despre peştii din Marea Galileii; în scurtă vreme, năvoadele erau pline, iar peştii erau pretutindeni, aproape că puteau fi prinşi cu mîna. Aşa ceva nu mai văzuse de cînd pescuia, şi pescuia de ceva ani buni, nelipsindu-i experienţa necesară găsirii unui banc de peşti. Barca lui veche era cu buza la nivelul apei datorită greutăţii peştelui aruncat peste punte.
Niciodată nu şi-a putut aminti cu siguranţă vorbele lui Iisus de atunci. Uimirea era prea mare pentru ca mintea lui de pescar să o poată cuprinde; nici măcar Andrei nu scotea un sunet, uitîndu-se cu ochii aţintiţi la peşte, la străin, la el … parcă era năuc. Aşa cum nu-şi putea aminti clar cuvintele maestrului lovindu-se de minţile lor împietrite cînd, aflaţi în mijlocul mării, îl zăriseră pe Iisus venind pe ape precum o nălucă, mergînd pe valuri aşa cum mergea el pe uliţele strîmte şi urît mirositoare ale Cafarnaumului.
La întoarcerea în sat lucrurile luaseră o nouă întorsătură; auzind de marea încărcătură de peşte, cel care aduna taxele de la întreg satul, unul dintre cei mai urîţi oameni din Cafarnaum, nu numai pentru că aduna banii pentru romani, ci şi pentru că se îmbogăţea pe seama semenilor săi, şi-a făcut apariţia în casa lui pentru a-i cere plata. Iute la mînie cum era, Petru a prins să strige către intrus să iasă din curtea lui; Iisus, aflat şi el acolo, s-a apropiat însă de noul venit şi i-a spus că ar dori să-i viziteze casa, chiar în acea seară. La auzul acestei dorinţe, nu numai Petru a fost intrigat, ci chiar şi discipolii de pînă atunci ai lui Iisus; fratele său, Andrei, chiar l-a întrebat dacă este bine să meargă în casa unui om pierdut, aşa cum era vameşul. Iisus a răspuns că el a venit pentru a merge în casele păcătoşilor. A mai spus că cei drepţi nu aveau nevoie de el, doar cei păcătoşi trebuiau văzuţi, acestora trebuia să le spună învăţăturile. Către seară, apropiindu-se timpul ca Iisus să se ducă la casa lui Levi, Andrei s-a rugat cu stăruinţă de Petru să meargă împreună cu el pentru a-l asculta pe Maestru, însă el s-a împotrivit. Nu-şi aducea aminte ce anume din el s-a împotrivit pentru început, faptul că pur şi simplu nu dorea să meargă pentru a nu fi ca ceilalţi, sau pentru că nu dorea să intre în casa unuia pe care îl ura, sau gîndul că băuse şi nu dorea să se arate în faţa lui Iisus astfel; sau poate doar ideea că viaţa lui era viaţa unui pescar umil din Cafarnaum, ce trebuia să-şi vadă de pescuitul lui, şi nu avea timp de atîtea vorbe. Cînd a ajuns şi el la casa lui Levi, l-a auzit pe Iisus povestind una dintre istorisirile aparent atît de uşor de înţeles, însă ale cărei sensuri ascunse urmau să se dezvăluie mult mai tîrziu, pentru fiecare dintre cei ce ascultau. Asta făcea ca povestirile lui Iisus să fie deosebite; se părea că ele aveau un singur înţeles pentru toată lumea. De fapt, povestirile aveau un alt tîlc pentru fiecare dintre ascultători, şi cu toţii aveau să descopere acel adevăr referitor chiar la ei. Îşi aducea bine aminte povestirea spusă atunci; era cea despre fiul rătăcitor reîntors la sînul familiei, după ce irosise averea moştenită de la tatăl său prin locuri pînă atunci neumblate de familia sa.

NOAPTEA IUDEI - Petru (continuare)

2010-02-19T04:32:00.000-08:00

Feţele bărboase, luminate de ochi scăpărînd de furie se întoarseră spre el, de data asta cu hotărîre. În acel moment, un individ din gloată, uitîndu-se la el, a confirmat vorbele femeii. Auzi cuvintele clar, distinct, precum nişte săgeţi îndreptate spre el:
- “Şi tu eşti unul dintre ei”.
Şi-a dat seama că este pierdut, că nu-i mai rămînea nimic de făcut. Se pregătea să mai spună ceva, cînd a observat cum mulţimea de la margine era despicată în forţă. Reuşi să vadă uniformele romanilor, ce păreau a fi peste tot. Un grup de cîţiva soldaţi înarmaţi îşi făcea drum către centrul cercului format din mulţime, acolo unde se găsea el. Comandantul lor se apropie şi întrebă, cu o voce domoală, dar fermă:
- Ce se întîmplă aici? Ce este cu larma asta? Ce vreţi să faceţi?
Înainte ca cineva să apuce să scoată o vorba, femeia care pînă atunci ţipa a început să vorbească:
- Nu se întîmplă nimic rău, centurionule. Iată, omul ăsta este unul dintre ucenicii lui Iisus, şi eu l-am recunoscut…
Romanul şi-a îndreptat privirea spre Petru şi l-a întrebat, întrerupînd-o:
- Este adevărat ce zice femeia asta?
Răspunsul a venit aproape imediat:
- Nu este adevărat! Femeia asta nu mă cunoaşte. Poate a văzut pe cineva care să semene cu mine pe lîngă acest Iisus. Eu nici măcar nu-l cunosc, nici nu ştiu cine este…
Femeia a sărit ca arsă:
- Minte! Minte şi acum, centurionule! Te minte şi pe tine, aşa cum ne-a minţit şi pe noi…
Cuvintele ei au fost întărite de mormăiturile mulţimii; un bărbat, apropiindu-se şi el, a spus:
- “Într-adevăr omul acesta era cu el, căci este şi el galileean”.
- Vezi?! Vezi, soldatule? Ţi-am spus că minte!
Vocea guralivei, adăugîndu-se celorlalte, atinsese deja tonalităţi înalte, aproape isterice, aceasta ţipînd şi gesticulînd violent chiar lîngă faţa soldatului, pentru a se face înţeleasă şi crezută.
- Gura, femeie! spuse romanul pe un ton răstit, iritat de ţipetele răsunîndu-i direct în urechi.
Spre norocul lui Petru, armata romană reprezenta în continuare o lume a elementului masculin. Soldatul părea mai înclinat să-l asculte pe el decît pe femeia ajunsă aproape în pragul unei crize de nervi datorită faptului că nu era băgată în seamă.
- Spune omule, este adevărat ce spun? Să ştii că putem verifica dacă zici adevărul, şi te va costa dacă ne minţi!
- Nu spun minciuni… nu cunosc pe omul acesta, Iisus… Pentru a fi mai convingător, Petru se uită direct la bărbatul care spusese că-l recunoaşte, şi îi zise:
- “Omule, nu ştiu ce zici”. Repede, revenind cu privirea la roman, continuă:
- Se-nşală! Nici măcar nu ştiu despre cine este vorba. Eu sunt pescar din Cafarnaum, şi-am venit aici cu treburi, nu am eu timp de alte probleme. Eu nu zic că femeia nu a văzut pesemne pe cineva să-mi semene pe lîngă acest Iisus, nu zic că minte. Spun numai că acela nu sunt eu, ci altul care seamănă cu mine.
- Deci, de unde spui că eşti?
- Din Cafarnaum.
- Şi ce faci acolo?
- Sunt pescar, centurionule, aşa cum ţi-am spus mai devreme.
- Şi zici c-ai venit aici cu treburi?
- Da, centurionule, cu treburi am venit. Vocea lui Petru parcă a tremurat puţin, însă insesizabil.
- Deci, nu-l cunoşti pe Iisus?
- Nu-l cunosc pe acest om. Nu l-am întîlnit niciodată în viaţa mea pînă acum, nici măcar nu ştiu despre cine este vorba.
- Minţi, bărbosu…! dădu femeia să zică din nou, în asentimentul mulţimii oarecum nesatisfăcută de faptul că pierduse un prilej de a-şi manifesta ura împotriva celor de lîngă Iisus.
- Gura, femeie, am spus odată! se răsti romanul pe dată, cu un ton ce nu mai admitea replică. Şi tu, nu mai umbla noaptea pe străzi, spuse pe un ton mai puţin tare, adresîndu-se lui Petru. Vezi-ţi de treburi, însă pe lumina zilei, ca să nu te mai ia lumea drept altcineva. Uite, în seara asta ai avut noroc c-am trecut noi pe aici. Aşa este, oameni buni. Numai armata romană este în stare să pună ordine în oraşul ăsta al vostru, unde numai Jupiter ştie cine este profet, preot, sau mai ştiu eu ce… Aşa că ar trebui să ne mulţumiţi că nu vă lăsăm să vă pierdeţi cumpetele şi să faceţi ceva ce după aceea aţi regreta. Haide, toată lumea acasă!, conchise romanul pe un ton ce se dorea împăciuitor şi egal, privirea rotindu-i-se de la unul la altul, sfredelindu-i. La spusele lui se adăugaseră şi murmurele camarazilor săi, plictisiţi de atîta vorbărie şi parcă dornici de a face ceva mişcare …

- Mulţumesc, a reuşit Petru să îngaime. Nu este vina mea … a mai încercat să spună, însă soldatul, nerăbdator, l-a întrerupt.
- Bine, bine, hai du-te şi gîndeşte-te la armata lui Cezar cînd ţi se va cere un serviciu. Hai, acum du-te!
- La revedere, centurionule!

NOAPTEA IUDEI - Petru (continuare)

2010-02-15T00:15:00.000-08:00

A continuat să meargă fără nici o direcţie, apropiindu-se din ce în ce mai mult de oameni, fără să fie conştient că le căuta compania, de asemenea fără să-şi dea seama că asta putea reprezenta un incovenient în situaţia lui. Mergea printr-o mică piaţă, scormonind cu privirea după cineva cunoscut; la un moment dat, a văzut cum o femeie trupeşă, desprinzîndu-se dintr-un grup de oameni, îl priveşte cu atenţie. Nu ştia ce să facă; faţa femeii era în semiîntuneric, el neputînd distinge atitudinea ei. Nu ştia dacă să se apropie sau nu; a devenit însă clar că nu mai era nevoie ca el să ia o hotărîre, pentru că femeia o luase înaintea lui. Aceasta arăta spre el cu semne sacadate, indicîndu-l celor din jurul ei, ce se îndreptau deja spre el.

- Este unul dintre ei, ştiu sigur, spunea femeia pe un ton foarte agitat, arătîndu-l cu semne violente ale mîinii. Eu nu mă înşel niciodată! Recunosc întotdeauna un ticălos, mai ales unul de teapa ăstuia. Este unul dintre cei care au mers cu Nazarineanul, vă asigur… Puneţi mîna pe el!

În cîteva secunde, se trezi înconjurat de cîţiva oameni, cu figuri deloc prietenoase, privirile acestora neprevestind nimic bun pentru el. Femeia corpolentă continua să strige :

- Pune mîna pe el! L-am văzut, ştiu sigur că este unul de-ai Nazarineanului; eu nu mă-nşel niciodată!

Ecourile primelor strigăte răsunau încă, iar el era deja înconjurat de mulţimea forfotind nemulţumită. Mîini aspre îl apucară; a început să fie scuturat, aruncat dintr-o parte în alta. Crîmpeie de figuri îi apăreau în faţa ochilor, neputîndu-şi stabili privirea asupra uneia singure, poziţia sa fiind schimbată imediat, în urma îmbrînciturilor şi a ghionturilor. Figurile nu mai puteau fi distinse; tot ceea ce vedea erau ochii plini de o mînie animalică, bărbile şi mîinile-căngi apucîndu-l. Simţea că nu mai poate rezista mult; a încercat să se elibereze, însă în zadar, puterile sale fiind depăşite de cele înzecite ale oamenilor din jurul lui. I s-a părut că aude întrebări, că aceste întrebări îi sunt adresate lui, însă în buimăceala sa nu reuşea să le înţeleagă.

- Eşti de-ai lui? Ai venit cu Nazarineanul?
- Spune odată, nemernicule, eşti venit cu el?
- De ce nu vorbeşti? Vorbeşte odată, eşti dintre-ai lui Iisus?

Întrebările se pierdeau în aer, în timp ce mînia mulţimii devenea din ce în ce mai violentă. Ştia că trebuie să răspundă, însă în continuare nu înţelegea. Vedea buzele mişcîndu-se ameninţător de aproape de capul său, cuvintele îi bubuiau în urechi, fără de înţeles însă. Auzi, printre strigătele şi vociferările celor care-l îmbrînceau, vocea ridicată a femeii, spunînd:

- “Şi omul acesta era cu el”.

Brusc, fără a se gîndi, a început să strige:

- Nu! Strigătul răzbătu chiar şi prin vacarmul din jurul lui, creînd pentru o clipă linişte. Profitînd de momentul de acalmie, mai strigă încă o dată din răsputeri:

- Nu sunt cu Iisus! Nu sunt!

Aţintindu-şi privirea asupra femeii, ca şi cum ar fi vrut să o convingă pe ea mai întîi, Petru spuse:

- “Femeie, nu-l cunosc”. Apoi, întorcîndu-se către ceilalţi, continuă, spunînd:
- Femeia asta nu ştie ce vorbeşte, ascultaţi-mă pe mine! Nu-l cunosc pe Iisus! Nu l-am văzut niciodată. Nu sunt dintre ai lui!

Această tiradă de cuvinte ieşi dintr-o singură răsuflare, fără a le mai da loc şi agresorilor să mai spună ceva. Pentru moment, păru că a cîştigat, că a reuşit să-i convingă. Mulţimea se oprise, parcă neştiind ce să facă. Mîinile mulţimii, cîteva secunde mai înainte cîrlige şi căngi îndreptate spre el, atîrnau în poziţii nefireşti. Ecoul cuvintelor sale părea să ţină mulţimea în loc, în nemişcare. Însă, după cîteva momente de linişte, femeia, uitîndu-se în jurul ei, începu să strige din nou:

- Minte! Nu-l credeţi, pentru că minte! Ştiu sigur că este dintre cei veniţi cu Iisus, l-am văzut lîngă el. Credeţi-mă pe mine, nu pe el! Eu ştiu ce vorbesc, nu este aşa cum zice el, să-şi ascundă vinovăţia. Pe mine mă cunoaşteţi cu toţii! Cine-l cunoaşte pe el? Hai, răspundeţi-mi! Nimeni! Atunci cum de-l credeţi pe el, pe un străin, şi nu-mi daţi crezare mie?

NOAPTEA IUDEI - Petru (continuare)

2010-02-11T03:15:00.000-08:00

În acele momente, tot ce-şi dorea era să îl aibă în faţă încă o dată pe trădător; dorinţa răzbunării era atît de voluptoasă, încît devenea palpabilă în aerul din jurul său.

Se strădui totuşi să-şi dea seama ce anume îl determinase pe Iuda să facă ceea ce a făcut. Nimic din atitudinea lui de pînă în acea seară nu arătase că ar fi fost capabil de un asemenea act; de fapt, a realizat că Iuda fusese la fel de devotat Maestrului ca toţi ceilalţi. Căuta motivele ce l-ar fi putut îndemna pe el la trădarea lui Iisus. Îşi dădu seama că nu putea gîndi aşa cum o făcuse Iuda, ci că putea privi lucrurile numai din punctul său de vedere. Astfel, a încercat să vadă motivele ce l-ar fi determinat pe el însuşi să-l trădeze pe Iisus, dacă ar fi putut exista astfel de motive. A rămas aşa un timp, adîncit în gînduri ce păreau a nu avea o finalitate posibilă. Şi-a dat seama că nu a găsit nici un motiv care să ducă la o trădare; în acelaşi timp însă, a realizat că motivele ce nu erau valabile pentru el nu erau valabile nici pentru ceilalţi, că ceea ce el nu ar fi făcut, nici ceilalţi n-ar fi făcut. Atunci, ce motiv stătea în spatele actiunii lui Iuda? Oricît încerca, nu putea să-şi explice; nici o constrîngere nu părea suficient de puternică pentru a-l face pe unul dintre discipolii lui Iisus să-l vîndă. El şi-ar fi dat chiar şi viaţa pentru Iisus; de ce tovarăşii săi n-ar fi făcut acelaşi lucru?

Furia îi trecuse; era totuşi la fel de chinuit, de data asta de întrebările cărora nu le putea găsi un răspuns. Într-un tîrziu, a renunţat să se mai gîndească la ele.

În faţa ochilor i-au apărut momentele de groază ale luării lui Iisus de către soldaţii templului; îşi aduse aminte şi vorbele Învaţătorului, anume că aici avea să ia sfîrşit călătoria sa. Aceasta însemna că Iisus nu avea să scape; însemna că nu dorea să scape, pentru că aşa cum el o spusese, pentru asta venise.

Însemna şi că nu va mai avea niciodată ocazia de a-l mai vedea. Nu ştia ce să facă; în interiorul lui se năştea o dorinţă absurdă. Îşi dori cu ardoare, pentru prima oară de cînd mersese alături de Iisus, ca el să se fi înşelat; chiar a încercat să se roage, implorînd Tatăl să-l cruţe pe Fiu. Puţin îi păsa dacă asta însemna că Dumnezeu nu s-ar mai fi împăcat cu lumea. Dacă cel mai curat dintre oameni avea o astfel de soartă, atunci omenirea nu merita să fie reconciliată cu Tatăl ceresc şi îşi merita soarta. De ce trebuia ca Iisus să realizeze acest lucru? De ce trebuia ca el să se sacrifice? Un altul s-ar fi sacrificat pentru asta? El însuşi, ar fi fost el capabil să se sacrifice, chiar dacă ar fi ştiut care era semnificaţia unui asemenea sacrificiu?

Scurgerea timpului devenise acum un fapt inexorabil. Nu observase asta atîta vreme cît fusese în apropierea maestrului, însă acum timpul curgea în defavoarea lor. Cu întrebările încă vuind asurzitor înlăuntrul său, a încercat să se ridice şi să păşească. L-a cuprins uimirea văzînd cît de sfîrşit se simţea, cît de greu îi era să meargă. Nu ştia în ce moment al nopţii s-a aşezat pe pietrele reci, la fel cum nu ştia nici în ce moment se ridicase. Nu ştia nici ce trebuia făcut pentru a-l ajuta pe Maestru; nu ştia nimic în acele momente, cu excepţia faptului că Iisus se găsea în mîinile Marilor Preoţi, iar asta nu însemna nimic bun.

Totuşi, îşi spuse, el şi-ar fi dat viaţa pentu Iisus; mai ştia că niciodată nu l-ar fi trădat, aşa cum făcuse Iuda, indiferent de circumstanţele în care s-ar fi găsit… Continuînd să-şi repete în gînd jurămintele facute, mergea către centrul oraşului, dîndu-şi seama, datorită mulţimii viermuind pe uliţele înguste însă puternic luminate, că se apropia de templu. Nu avea o ţintă bine stabilită de urmat; drumul ducea către templu, însă nu era nimic de făcut acolo. La un moment dat începu să se întrebe ce face, încotro se îndreaptă; nu ştia nimic de prietenii săi, şi ar fi vrut să fie cu ei. O dată în plus, observă rezultatele şederii sale pe lîngă Iisus; dacă înainte era un om taciturn, morocănos, retras, acum acel om nu mai exista. Se obişnuise cu compania celorlalţi, prezenţa lui lîngă Iisus devenise un fapt cotidian; se obişnuise cu comunicarea dintre el şi tovarăşii lui, dintre Maestru şi ucenici, chiar dacă consta mai ales în învăţături, şi mai puţin în comunicare directă. Simţea însă că acea comunicare cu el era deplină, altfel decît cea normală, plină de neînţeles, încă purtată de ei. Într-o singură vorbă de-a lui se găseau zile de dialog; realiza încă o dată un “mister”, anume că cele spuse de Maestru păreau atît de simple la prima vedere, încît oricine era îndreptăţit să spună că a înţeles. Lucrurile nu stăteau deloc aşa; ele îşi dezvăluiau adevăratul sens mai tîrziu, şi nu pentru că aşa ar fi vrut Iisus. Se părea că ei nu reuşeau să-l înţeleagă pe deplin; nu odată i se întîmplase chiar lui să se întoarcă asupra unor cuvinte ale Maestrului şi să găsească mereu noi tîlcuri acolo, noi sensuri ascunse vederii sale interioare, deşi totul păruse atît de clar pînă atunci.

NOAPTEA IUDEI - Petru

2010-02-08T01:11:00.000-08:00

Petru

Vuietul se auzea de pretutindeni; ochii îi căutau fără să vrea puncte de sprijin, parcă intuind că nu mai putea decide singur şi că avea nevoie de ajutor. Nu se gîndea la nimic concret; îşi aducea vag aminte că fusese lîngă templu, atunci cînd marii preoţi intraseră înăuntru pentru a dezbate. După acel moment însă, în memoria sa exista un gol, pînă la clipa cînd devenise conştient că se plimba pe străzi, fără a avea nici un scop, fără a şti unde vrea să meargă. Gîndurile îi alergau nebuneşte; îşi aducea aminte frînturi de discuţii, întrebări ce apăreau şi dispăreau, însă cea esenţială, pe care o aştepta, nu se lăsa extrasă din noian.

Continua să meargă fără ţintă, în mod conştient evitînd locurile aglomerate, fără a fi sigur ce anume dicta această atitudine. De data asta nu felul său de a fi era de vină, nu faptul că-i plăcea să fie singur îl îndepărta de oameni, ci ceva mai profund; ceva îi spunea că trebuie să evite contactul cu oamenii. Oraşul îşi ducea viaţa lui obişnuită, poate puţin mai agitată datorită evenimentelor recente. De aceea oamenii stăteau pînă tîrziu lîngă focuri, pentru a-şi povesti unul altuia propriile versiuni ale evenimentelor, atenţionîndu-şi vecinii că ei spuseseră de la bun început ce se va întîmpla. Pe măsură ce mergea, mişcarea monotonă a picioarelor, ritmul acestora l-a făcut să nu se mai uite pe unde păşea, lăsîndu-şi gîndurile slobode. Nu se gîndea în mod neapărat la ceva anume, mintea fiindu-i frămîntată în continuare de întrebări. Una dintre ele, şi poate cea mai arzătoare, era un “de ce” sfîşiindu-i gîtul. Se întreba cum de cineva a putut face acel lucru; se întreba cum a fost posibil ca un apropiat al lui Iisus să-l trădeze. Mintea sa lucra în cerc, căutînd răspunsuri la întrebări al căror răspuns nu era în măsură să-l dea; nu ştia dacă cineva ar fi fost în stare să le ofere.

Ajungea în tot mai multe impasuri, iar mînia resimţită la început pornea să clocotească din nou în interiorul său. Sentimentul devenea din ce în ce mai cuprinzator, devenea atotputernic, simţea că avea să explodeze. Avea nevoie de ceva, de cineva asupra căruia să-şi descarce mînia şi frustrarea. Uitîndu-se în jurul său, şi-a dat seama că nu ştia în ce parte a oraşului se afla; de asemenea, a putut observa că este cît de cît singur. Mersese fără nici o ţintă, şi astfel trecuse dincolo de străzile încă populate tîrziu în noapte. Puţinii trecători întîlniţi păreau grăbiţi, neinteresaţi în a intra în vorba cu el.

- Blestemat să fie!, izbucni cu toată puterea. Mînia mocnind în el i se aduna în pumni, în braţele ce deveneau grele, ca de fier, în muşchii picioarelor, atît de încordaţi încît simţi că tremura şi că trebuia să se aşeze. Nu putea să se mai menţină drept; datorită intensităţii furiei, a început să se simtă vlăguit.

Încet, s-a aşezat, cu corpul încordat precum un arc. În acele momente, imaginea lui Iuda îi reveni în faţa ochilor; mîinile şi pumnii i s-au strîns spasmodic, convulsiv. Din gît i se auzeau sunete guturale, înăbuşite. Oricît a încercat să se calmeze, ştia că nu putea reuşi. Lăsă astfel furia să-l copleşească, dîndu-şi seama că era singurul lucru pe care îl putea face, pentru a ieşi din acea stare. Simţea că se sufoca, ştia că trebuia să se elibereze de povară.

Încerca să se gîndească la posibilităţile Maestrului, şi îşi dădu seama că nu erau foarte multe. Marii Preoţi nu puteau şi nu doreau să recunoască adevărul; interesul lor era să scape de intrusul nedorit. Iar pentru asta s-au folosit de unul dintre ai lui, unul capabil de trădare. Violenţa latentă, de atît timp în interiorul lui, răbufni în cele din urmă, într-un strigăt asurzitor:

- Cum ai putut, Iudă?

NOAPTEA IUDEI - Iuda (continuare)

2010-02-02T05:52:00.000-08:00

O altă explicaţie extrasă din scrisele Bibliei, evident neputînd fi probată decît cu alte surse din “cartea cărţilor” este cea potrivit căreia Iuda s-a folosit de la bun început de Iisus. Ea ar putea stîrni amuzamentul unora, însă nu am dat-o eu, ci freneticii cititori ai Bibliei. Întrebarea este: poate fi un om precum Iisus folosit de un altul? Aş vrea ca cineva să demonstreze asta, fără a recurge din două în două vorbe la scrierea biblică. Şi dacă se doreşte o demonstraţie, ar fi interesant ca ea să plece de la faptul că Iisus era preştient. Pentru că el cunoaşte intenţiile lui Iuda, lucru ce nu poate fi spus şi despre cel din urmă. Iar dacă intenţiile îi sunt cunoscute lui Iisus, cum ar putea fi el folosit? Mai degrabă el se foloseşte de Iuda…

Soluţiile apostolilor, de a-l identifica pe Iuda drept trădător şi de relevare a intenţiilor sale mîrşave sunt logice, din punctul lor de vedere. Însă ei pornesc – ca toţi ceilalţi creştini, de altfel – la o demonstraţie în sens invers, de la efect la cauză. Scutiţi-mă de întrebări tîmpite de genul “… de unde ştii tu care este cauza şi care efectul?”. Poate că nu ştiu… Ceea ce ştiu însă şi ceilalţi nu par a şti, sau dacă ştiu nu vor să ia în discuţie, este că nu există o singură versiune a unei probleme. Întotdeauna există mai multe, si toate trebuie luate în considerare, chiar şi cele mai nebuneşti, pînă la demonstrarea invalidităţii lor. Deci, dacă argumentaţia potrivit căreia Iuda, individ cu intenţii meschine, uşor de folosit de către Diavol, care de altfel a şi intrat în el pentru a-şi desăvîrşi lucrarea, reprezintă doar o variantă a acestei probleme, unde sunt celelalte variante? Dar dacă varianta propusă în virtutea unui raţionament pornit în contra sensului său nu este cea validă? Dacă există şi o altă explicaţie? Dacă da, nimeni nu pare că s-a obosit să o caute prea mult.

Să mai vorbim puţin despre personajul negativ Iuda: un individ atît de lipsit de scrupule, încît nu-i pasă de cel lîngă care trăieşte, un individ atît de meschin încît se foloseşte de un altul, bun prin definiţie – este, desigur, vorba despre Iisus – un individ căruia nu-i pasă de nimeni şi de nimic, cu excepţia lui. Toată perioada trăită lîngă Iisus nu a învăţat nimic, nu a fost cîtuşi de puţin maleabil la învăţăturile lui Iisus, nu a devenit un ins mai bun, ci a rămas statornicit pe aceeaşi veşnică poziţie de individ rău, malefic, interesat numai de persoana lui. Toate bune şi frumoase pînă aici, nu? Întrebarea mea, solicitînd un răspuns logic şi nu unul în dodii creştine, este: cum se face că un astfel de om, insensibil, nevăzînd nimic altceva decît propriul interes în tot ceea ce face, căruia nu-i pasă de nimeni cu excepţia persoanei sale, interesat numai în obţinerea satisfacţiilor personale, cu alte cuvinte, un răufăcător înnăscut, un trădător pentru care nimeni şi nimic nu prezintă valoare, ajunge să se căiască în urma faptelor sale, nici măcar ieşite din comunul existenţei sale? Cum devine chinuit de o ultimă faptă abjectă? Din moment ce Iuda se foloseşte de Iisus, din moment ce toată viaţa lui este o trădare, atunci cum dracu’ poate să ajungă să simtă remuşcări şi să se mai şi spînzure? Poate că modul meu de a percepe lucrurile este sucit, este posibil… dar parcă totuşi este mai logic decît cel în care este perceput Iuda.

Ce nu înţeleg este cum poate cineva crede ca un individ presupus a nu cunoaşte ce înseamnă remuşcare, un individ viciat şi înveterat în samavolnicie, ajunge, după un scurt proces de conştiinţă – care unde mai pui, apare brusc, peste noapte, pînă atunci nici măcar trecîndu-i prin cap aşa ceva – să se considere a fi un bicisnic, care nu mai merită să trăiască şi astfel îşi pune capăt zilelor.

Potrivit credinţei înstăpînite în creştinism, Iuda era un trădător şi un nemernic de la bun început. O bună întrebare ar fi cum a putut Iisus să accepte în jurul său un astfel de individ? Întrebare aparent fără un răspuns logic, însă în acest caz putem accepta premisa că Iisus era Iisus, că modul şi felul său de a gîndi era unic şi nu avem cum să ne dăm seama de motivele ce l-au determinat să accepte un asemenea om printre discipolii săi. Sau … ne gîndim că Iisus avea nevoie de Iuda.

NOAPTEA IUDEI - Noaptea

2010-01-25T01:18:00.000-08:00

Noaptea

Nu ştiu dacă am să reuşesc în demersul meu, nu ştiu dacă scrisele mele îşi vor atinge, într-un final, scopul. Ce doresc? Prezentarea unuia dintre cele mai urîte personaje din istoria religioasă a omenirii, mai bine zis a unei părţi din această omenire, într-o altă lumină. A încerca să-l prezint pe Iuda ca fiind altfel decît aşa cum este el perceput în mentalul tradiţional şi chiar modern este un lucru greu de făcut, dar necesar – cel puţin din punctul meu de vedere. Evident, cu această ocazie o să-mi ascut dinţii şi asupra altor aspecte ce mă irită în toată problema asta cu religia creştină. Mai vreau, de fapt ar trebui să spun că sper ca măcar un singur cititor să deschidă ochii mai larg. Dacă voi reuşi asta, nimic nu a fost în zadar, şi totul va fi răsplătit.

Creştinismul vizat este – trebuie să fie – cel dezvoltat pe filiera lui Pavel şi a urmaşilor săi. Desigur, varianta ebionită, ca şi altele, se vor regăsi în unele dintre rîndurile de mai jos, însă nu reprezintă calea ce o voi urma în raţionamentele mele. Mi se pare mai uşor de demonstrat, ca şi de înţeles, invaliditatea argumentelor folosite in Biblie. Asta poate şi pentru că este mai facil să demolez o teorie şchioapă, decît să construiesc una căreia îi vor fi căutate lacune, pentru a se spune că nu se susţine. De altfel, ebioniţii au fost deja catalogaţi drept “eretici” de multă vreme…

Iuda: genul de om inextricabil legat de personajul ce i-a adus reputaţia postumă de care se bucură, chiar dacă este una dintre cele mai negative. În cîteva cazuri am fost tentat să văd în Iuda o fiinţă total diferită de ceilalţi – lucru care în mod sigur poate fi probat, indiferent din ce punct de vedere, negativ sau pozitiv, privim lucrurile. Faptul că Iuda a fost şi va rămîne o figură importantă în religia creştină nu i se datorează lui, ci lui Iisus, asupra lui Iuda răsfrîngîndu-se de fapt faima celui din urmă. Cu toate astea, şi Iuda are un rol major în derularea evenimentelor.

Aş fi vrut să cunosc aspectul fizic al lui Iuda, în special cel facial. Cred că mi-ar fi spus multe; inexistenţa unei descrieri detaliate a figurilor cuprinse în cadrul acestor evenimente constituie, cel puţin pentru mine, o problemă, un handicap. Mă gîndesc la o teorie foarte la modă ceva vreme în trecut, anume cea a “omului criminal”. Chiar dacă punctul de pornire era eronat, ea prezintă totuşi o oarecare validitate. Sunt sigur că faţa unui individ creditat cu trădarea unei fiinţe excepţionale, aşa cum a fost Iisus, trebuie să fi fost extrem de expresivă. Să ne amintim doar că pictorii, abordînd figura lui Iuda, au creat o imagine cu trăsături negative accentuate, în vreme ce imaginea lui Iisus este una de o mare caldură umană.

În acelaşi timp, genul de om reprezentat de Iuda nu rămîne niciodată în memoria colectivă dacă nu este legat de un personaj de excepţie. Altfel spus, acest lucru înseamnă că un asemenea individ nu are nici un fel de viaţă fără de cea insuflată de personajul în jurul căruia orbitează. Iată o primă întrebare la care nu pare să existe decît un singur răspuns valid. Ar fi putut Iuda să existe fără Iisus? Dar şi următoarea întrebare este la fel de dificilă: ar fi putut Iisus să existe fără Iuda?

Viaţa în jurul unui astfel de personaj excepţional este dificilă. Cu toate astea, este una plină; nu ştiu ce fel de emoţii, ce fel de gînduri implică, însă sunt sigur că printre ele nu se găseşte rutina ce caracterizează, cel puţin de la o anumită vîrstă, existenţa majorităţii fiinţelor umane. Ceea ce vreau să spun este că nu poţi trăi lîngă o astfel de persoană şi apoi să o îndepărtezi printr-un act de voinţă proprie; este ca şi cum ţi-ai îndepărta singura şansă de a trăi cu adevărat, de a şti cu adevărat. Din punct de vedere logic, o astfel de acţiune nu îşi are locul. Mergînd mai departe pe firul raţionamentului, putem privi acţiunea lui Iuda din mai multe unghiuri: fie a făcut-o din inconştienţă, fie logica acestei acţiuni este o alta, fie încă nu înţelegem fapta lui, fie îi aducem iarăşi în discuţie pe ebioniţi, fie … Întotdeauna mi-a displăcut mentalul aristotelic, oscilînd doar între da-nu, alb-negru, bine-rău, limitînd toate opţiunile la doar două; trebuie să fie, şi sunt, mai multe …

Prima variantă a fost cea mai seducătoare, fiind de altfel folosită pentru a exemplifica o anume simbolistică. De altfel, se găseşte în strînsă legătură cu cele de mai sus; pentru că trădarea nu avea cum să fie explicată printr-o argumentaţie logică, datorită simplului motiv că la prima vedere ea nu există, acţiunea în sine părînd lipsită de orice raţiune, a fost preferată varianta subliniind acţiunea ilogică, iresponsabilă, inconştientă. Astfel, motivaţia dată acţiunii lui Iuda a fost că s-a lăsat ispitit, că Satan l-a determinat să facă ceea ce a făcut. Este o explicaţie, validă pentru o anumită perioadă, ce se susţine prin prisma neverosimilităţii unei asemenea acţiuni. Dacă, logic vorbind, un om nu putea face ce a făcut Iuda, atunci trebuie să se iasă puţin din acest contextul uman. Ce alt context exista? Alterul divin, desigur, indiferent dacă este bun sau rău. Iuda este dezumanizat la un anumit moment dat, pentru că el de fapt devine Satan, demonul punînd stăpînire pe mentalul omului Iuda şi determinîndu-l să comită abominabila sa trădare. Explicaţia era mult prea la îndemînă pentru a putea fi omisă. Problema constă în faptul că este o explicaţie prea raţională pentru o acţiune iraţională, deşi aş putea spune în acelaşi timp că este o explicaţie ilogică pentru o acţiune ilogică.

NOAPTEA IUDEI - Iuda (continuare)

2010-01-21T07:00:00.001-08:00

Uscăciunea din gît şi gură nu-i permitea nici măcar articularea unui singur cuvînt. Se găsea la picioarele propriei imagini, la rîndul ei aflată în faţa Maestrului. Se privea însă cu alţi ochi, se vedea într-o altă postură. Figura sa începea să se schimbe, să capete trăsături mai întîi nedefinite dar apoi clar conturate, trăsături pe care nu le recunoştea, însă în mod paradoxal ştia că-i aparţin. Imaginea îi apărea acum deformată, schimonosită, o vedenie hîdă, cu care se identifica, însă toată fiinţa sa refuza identificarea. Încerca să şteargă din faţa ochilor această figură, cînd la un moment dat a observat că era străbătută de pîrîiaşe de apă, contribuind mai mult la deformarea ei, împărţind-o în părţi groteşti, ce deveneau independente, alcătuind însă în continuare un tot inspirîndu-i groază. Îşi duse mîinile la ochi şi în acel moment a simţit, odată cu atingerea degetelor, că întreaga faţă îi era umedă, brăzdată de lacrimi.

A început să clatine violent din cap şi să-şi şteargă faţa cu mîneca. Scuturîndu-se ca de o grea povară, s-a ridicat în picioare, strîngînd în mînă punguţa ce căpătase o greutate dincolo de materialitatea sa. Se uită îndelung la pungă, cu o privire lipsită de substanţă, lipsită de orice. Se simţea pustiit, golit de gînduri şi de interior. Trecuse vreme îndelungată de cînd nu mai încercase o asemenea senzaţie. Îşi aducea aminte că se mai simţise aşa, că mai încercase astfel de stări de nenumărate ori, înainte vreme, înainte de a i se alătura lui Iisus. După ce devenise discipolul lui, viaţa sa devenise deodată plină. Parcă în urma acelei zile viaţa sa devenise alta, căpătase un sens pînă atunci niciodată atins. De altfel, acesta nu fusese un motiv minor cînd hotărîse să i se alăture lui Iisus. Ştia că se va simţi mai împlinit, ştia că viaţa sa avea să se desfăşoare în jurul lui.Acum însă, cînd Maestrul era departe de el, şi tocmai datorită lui, acum cînd nu mai avea posibilitatea să-l vadă, cînd nu mai putea fi lîngă el, totul i se părea fără nici un rost. Nimic nu mai avea sens, nimic nu mai merita atenţie.

"Ce rost am eu fără tine?”, se întrebă. După ce şi-a pus întrebarea, a început să înţeleagă adevăratele ei implicaţii. Înţelese că viaţa sa nu a avut niciun scop înainte de a-l fi întîlnit pe Iisus. Aşa şi-a dat seama că din nou viaţa sa nu mai avea vreun rost. Nu mai cunoştea nicio realitate, după ce avusese certitudinea singurei realităţi; nu mai putea avea niciun ideal, după ce el însuşi l-a înlăturat pe cel care i se arătase; nu mai putea avea nicio viaţă, după ce refuzase viaţa însăşi. Simţea cum gîndurile îi devin deodată incandescente, apăsîndu-l precum o povară de foc, însutit mai grea decît oricare alta suportată anterior. Nu putea scăpa de sine, nu putea scăpa de gîndurile ce îl înconjurau precum un cerc de fier. Acestea deveneau cînd confuze, cînd clare precum cristalul, deveneau torturi, manifestîndu-se prin durerea ce îl împingea către limitele insuportabile şi chinuitoare ale suferinţei. Povara existenţei fără Iisus devenea insuportabilă, după ce ştiuse, după ce se aflase aproape, după ce, în cele din urmă, gasise un rost vieţii sale. Întrebările deveneau din ce în ce mai rascolitoare. “Acesta a fost scopul vieţii mele?” Nu putea crede aşa ceva; îşi dori să fie măcar atît de lucid încît să distingă realitatea de ceea ce nu era adevărat. În acele momente a devenit conştient de faptul că voia să se scuze, şi-a dat seama că încerca să se disculpe în faţa propriei sale conştiinţe. Gîndurile i se învălmăşeau într-un cerc vicios; pe de o parte ştia care fuseseră intenţiile sale, ştia ce dorise şi sperase să facă; pe de alta, devenea însă din ce în ce mai nesigur. Începu să caute substraturi ale acţiunilor sale, în acelaşi timp căutînd orice explicaţii ascunse. “Am fost ispitit? Nu, doar caut scuze. Însă este ca şi cum aş încerca să mă mint pe mine. Poate că doresc să mă mint, poate că vreau să cred ceea ce-mi convine. Dar nu, nu … Ştiu foarte bine ce-am făcut, ştiu foarte bine ce s-a întîmplat. Şi totul s-a întîmplat datorită mie. Dar acum, de ce am dubii? De ce mă întorc asupra celor făcute? Mi-au spus că l-am trădat… Sunt sigur că ceilalţi au aceeaşi părere. Cum de nu înţeleg că nu l-aş putea trăda? Aşa cum nici ei nu ar putea-o face… Însă eu l-am dat pe Învăţător pe mîna bătrînilor, datorită mie este el acum închis. Tot ce am vrut a fost ca ei să-l cunoască, să-l recunoască drept cine este. Am ales oare calea greşită? Doamne, îmi pierd minţile, îşi spuse, simţindu-şi capul supus unei presiuni enorme. Doamne, de ce m-ai lăsat să fac asta? Sau poate ... am fost ispitit? Poate Diavolul şi-a desăvîrşit lucrarea prin mine nevolnicul ... Nu, îşi spuse în continuare, n-am fost ispitit. Eu şi numai eu am gîndit ce-am făcut. Eu am vorbit cu Zerah, eu m-am gîndit la toate. Cum de am putut fi atît de orb?! Acum văd clar ce voiau de la mine, acum înţeleg de ce doreau să îi duc la el. Parcă mi-a luat Domnul minţile... Sau poate Diavolul? Dar cum de nu m-am gîndit? Şi la urma urmei, ce-am ţinut morţiş ca Iisus să se înfăţişeze în faţa sinedriului? Putea să se întîmple şi altă dată, cînd îi va fi convenit lui, nu mie. Ce Diavol mi-a dat ghes să fac aşa ceva? Ce avea el de cîştigat? Ce aveam eu de cîştigat?”

Rămase cîteva clipe cu gîndul asupra acestei întrebari, căutînd răspunsuri.

„Treizeci de arginţi, asta am avut de cîştigat. Aşa şi trebuie! Am fost vanitos! îşi zise într-o străfulgerare. Am vrut să fiu eu cel care-l prezenta lumii pe Mesia, pe fiul lui Dumnezeu. Am vrut să le arăt că eu am avut primul curajul să spun asta în faţa sinedriului. Am vrut să mă fălesc că sunt ucenicul lui, am vrut ca lumea să mă arate şi să spună: "Iată, e Iuda, ucenicul lui Iisus. El l-a adus pe Mesia printre noi. Ferice de el!" Am vrut ca lumea să afle că eu sunt un apropiat al lui Mesia. Am vrut de fapt ca lumea să mă cunoască pe mine, prin el. Am dorit să mă fac pe mine cunoscut, pentru că ăsta era singurul mod în care o puteam face. Ah, suflet nenorocit! Am căutat faimă şi mărire şi am căpătat ura şi scîrba. Decît să-i taie urechea ăluia, mai bine mă omora pe mine Petru. Asta s-ar fi ales de Iuda, ucenicul lui Iisus. Doamne, cum ai putut îngădui una ca asta? Şi Iisus, de ce m-a lăsat? De ce nu mi-a spus că am luat-o pe cărări greşite? De ce nu mi-a spus că Diavolul mîndriei îmi dă brînci de la spate?”

Continuă să se gîndească la cele întîmplate, analizînd, atît cît putea, raţiunile acţiunilor sale. O parte din el căuta să se justifice, căuta să-şi spună că ceea ce făcuse nu putea fi o trădare. Ajungînd la acest punct se opri, brusc cutremurat de o idee, de un răspuns. Însuşi Învăţătorul îi spusese să facă ce avea de gînd. Uitase asta, iar acum nu i se mai părea deloc un amănunt lipsit de importanţă. Dimpotrivă, era ceea ce justifica totul. Învăţătorul se uitase la el, în ochii lui, şi îi spusese „Ce faci, fă repede!” De bună seamă că Învăţătorul ştiuse care îi erau gîndurile. L-ar fi putut opri, dacă intenţiile sale ar fi fost necurate; pentru că nu l-a oprit însă, însemna că ... Însemna că ce?

Nu reuşea să se simtă liniştit, nu reuşea să-şi găsească acea pace sufletească necesară, chiar dacă pentru o clipă răsuflase uşurat. Tot nu se simţea în largul său, chiar şi după ce îşi amintise spusele lui Iisus. Ceva din interior, nedefinit deocamdată, îl rodea. Ceva îi spunea că trebuia să mai caute, că trebuia să depene mai departe firul durerii sale, pînă la capăt, pentru a ajunge la răspunsurile ce aveau să-i redea, poate, tihna sufletească. Mergînd pe firul gîndului, îşi aduse aminte că spusele Învăţătorului îi fuseseră adresate în timpul cinei luate în taină cu toţii. Învăţătorul purta o discuţie cu ceilalţi, iar el auzise numai frînturi, pentru că stătuse un pic mai retras, fiind înfometat. Ioan şi Petru erau aproape de Iisus şi-l întrebau ceva. Nu reuşea să-şi amintească dacă Iisus răspunsese la întrebare, sau dacă nu răspunsese deloc, nu putuse auzi din locul în care se aflase. Apoi, însuşi Învăţătorul îl îmbiase cu mîncare. De asemenea, revăzu cu ochii minţii şi privirea triumfătoare aruncată tovarăşilor lui, ca şi cum ar fi vrut să le spună că doar lui îi acordase Maestrul o atenţie deosebită.

Parcă întotdeauna se simţise în competiţie cu ei, parcă mereu ar fi vrut să le arate că el se găseşte aproape de inima lui Iisus. Acela fusese un nou prilej pentru a arăta acest lucru. Iar apoi Iisus îi spusese „Ce faci, fă repede!” Plecase către arhierei îmbătat de preaplinul sufletului. Învăţătorul, se gîndea, îi ştia cu siguranţă gîndurile, şi îi spusese să meargă la templu. Aşadar, el avea să anunţe sosirea lui Mesia, el fusese desemnat să anunţe sosirea celui ales. Apoi, totul se transformase într-un coşmar. Soldaţii îl luaseră pe Iisus ca pe un tîlhar, Petru îl scuipase în obraz, sinedriul se adunase pentru a-l condamna pe Maestru, şi toţi îl considerau pe el trădător. Iar el nu ştiuse nimic!

„Sunt nevinovat!”, strigă cu voce tare, hohotind cu lacrimi amare. „Sunt nevinovat”, repetă, glasul stingîndu-i-se pe măsură ce pronunţa cuvintele. „Sunt nevinovat”, încercă să mai spună, însă puterile îl lăsau. Îşi simţi corpul greu, ochii ca de plumb... Chiar dacă era aşezat, avea senzaţia că totul se învîrte în jurul lui. O beznă atotcuprinzătoare, neagră precum păcatul, îl înghiţi subit...

NOAPTEA IUDEI - Iuda (continuare)

2010-01-18T08:45:00.000-08:00

Nu mai auzea demult cuvintele femeii, fiind pierdut în şirul propriilor gînduri. Încerca să înţeleagă, încerca să vadă cum ar fi putut repara răul făcut, însă gîndurile sale alergau într-un cerc de unde nu mai aveau scăpare. Totul se învîrtea în jurul lui, nimic nu mai era clar, cuvintele auzindu-se din ce în ce mai de departe. Deodată, spusele ei îi atraseră atenţia din nou.

- ... şi-aşa cum mergea, mi-am dat seama că-l cunosc şi că este unul dintre ăia de mergeau cu Iisus.
- Cine?
- Păi nu ţi-am spus odată?! Unul de-a trecut mai devreme pe aici. Imediat l-am recunoscut, doar ţi-am zis că mă pricep la oameni. Era unul dintre ei, dintre ucenicii lui. Mergea cu faţa-n jos, parcă încerca să se ascundă, să nu-l vadă lumea, dar cu mine nu i-a mers. L-am luat de mînecă şi am strigat că este un ucenic de-al lui.
- Şi acum unde este?

Începea să gîndească, să făurească planuri. Dacă ar fi reuşit să vorbească cu tovarăşii lui, poate ar mai fi fost o speranţă; poate chiar i-ar fi făcut să-l creadă. Trebuia însă să afle în primul rînd unde erau. De cînd începuse seara şi după ce Iisus fusese luat, nu mai văzuse pe nici unul dintre ei.

- Cum arăta?
- O mutră de ticălos. Era îndesat, avea o barbă mare, neagră...
- Petru, şopti Iuda pentru sine.
- ... L-am recunoscut de cum l-am văzut.
- Şi unde e? Unde s-a dus?
- Nu ştiu, au venit romanii şi dup-aia nu l-am mai văzut, a fugit.
- De ce au venit romanii?
- Păi nu ţi-am spus? Era unul de-ai lui. Cînd eu am zis că-l cunosc, alţii de pe aici au început să strige că şi ei l-au văzut. Au început să tragă de el, unii vroiau să-l lovească cu pietre, ca pe un nemernic ce era. El tot spunea că este o greşeală, că nu el a fost cu Iisus, că nici măcar nu-l cunoaşte. Sunt sigură că nu spunea adevărul, pentru că eu îl cunosc. Se vedea pe faţa lui că minte ca să scape. Şi cînd era zarva mai mare, au venit soldaţii.
- Şi?
- Au întrebat ce se întîmpla, şi noi am spus că omul era un ucenic de-al lui Iisus. Atunci el a început din nou să spună că nu este adevărat, că nu l-a văzut niciodată pe acesta, şi soldaţii l-au lăsat să plece. Ăsta a fost norocul lui, că dacă era după mine, ar fi trebuit bătut şi lovit cu pietre.
- Şi încotro s-a dus?
- Da’de unde să ştiu eu? Ce, altă treabă n-aveam de făcut decît să mă uit unde-a fugit nemernicul acela? Dar de ce mă tot întrebi de el? Îl cunoşti?

Un fior i se strecură pe spate, îngheţîndu-l pentru cîteva clipe. Avînd în vedere atitudinea mulţimii faţă de Petru, aşa cum îi fusese descrisă de femeie, nu trebuia să spună adevărul, anume că şi el era un discipol de-al lui Iisus, cu toate că tot ce dorea mai mult să facă era exact acel lucru.

- Întreb şi eu …, zise Iuda, făcînd un mic gest cu mîna, întărindu-şi astfel spusele. Şi acum ce se va întîmpla cu el?
- Cu Iisus? Păi, ce să se întîmple? Ce-or să vrea Marii Preoţi. Ce mai, nu o să-i fie bine, asta o ştie toată lumea. Probabil or să-l dea pe mîinile romanilor. Lasă c-aşa e mai bine!
- De ce-i mai bine? Ce rău ţi-a făcut el ţie? De ce eşti înverşunată împotriva lui?
- Dar tu de ce-l aperi, străine? Esti cumva unul de-ai lui?

Schimbul de cuvinte adusese din nou discuţia pe un făgaş periculos pentru el. Trebuia să îi abată atenţia de la ultimele cuvinte şi repede, pentru că altfel ar fi început o dispută în care ar fi fost obligat să-l apere pe Maestru, şi aşa ar fi ieşit la iveală faptul că era unul dintre apropiaţii lui.
“Mai bine zis, am fost.”

- Ce nu înţeleg e cum de unii pot să judece un om fără a-l cunoaşte, fără ca acesta să le fi făcut nimic rău. Nu înţeleg cum pot să ridice piatra, cînd fără doar şi poate şi ei au păcate la fel de mari ca şi cel pe care-l judecă.
- Vorbeşti de parcă ai fi fost la predicile lui Iisus.
- Nu tăgăduiesc că am fost. Oricum, n-am fost numai eu, au fost mii de oameni.
- Şi tu-l crezi?

Privirea femeii devenise piezişă, uitîndu-se la el într-un fel aparte. Aruncă o privire împrejur, să vadă pe unde ar fi putut scăpa în caz că femeia ar fi strigat după ajutor. Se afla în apropierea unei pieţe, iar locul era plin de oameni aşezaţi pe lîngă focuri, pentru a putea vorbi şi discuta evenimentele zilei pe îndelete. Şansele sale de a scăpa nu arătau foarte bine, aşa că trebuia să pună cît mai repede capăt discuţiei.

- Este o întrebare grea, reuşi să spună, şuierînd. Furia ce-l străbătea, datorită imposibilităţii de a spune adevărul, era de nesuportat. Din păcate, acum trebuie să plec. Poate o să ne mai vedem.
- Da’ unde te duci aşa repede, străine, în mijlocul nopţii?
-Trebuie să repar ce-am stricat! răsună răspunsul criptic. Bună seara!

Se întoarse pe călcîie şi cu paşi mari, dar măsuraţi, calmi, se îndepărtă de foc, gîndindu-se unde avea să meargă. Nu ştia nici un loc unde avea să fie primit; în mod sigur ceilalţi discipoli n-ar fi făcut-o. Totuşi, trebuia să se întîlnească cu ei, să-i convingă, să încerce să facă ceva. Încerca să şi-i închipuie, stînd în faţa lui, şi avu imaginea unor chipuri încruntate, neiertătoare. Ucenicii lui Iisus erau încă departe de iubirea duşmanului, aşa cum o spusese însuşi Învăţătorul. Nu l-ar fi iertat pentru nimic în lume; însă el ştia că nu era vinovat. Ar fi reuşit să-i facă să înţeleagă? Nu prea credea ... Poate nici pe Maestru n-ar fi putut să-l convingă că intenţiile sale nu fuseseră trădătoare. Era sigur însă că l-ar fi iertat. Îi veniră în minte momentele de groază ale prinderii lui Iisus. În acea clipă, a simţit nevoia să se oprească şi să se aşeze. S-a lăsat astfel în jos, la marginea zidului unei case întunecate, cu picioarele strînse în mîini şi cu capul aplecat. Nu se temea că ar fi putut fi văzut de cineva. Locurile unde se afla se găseau destul de departe de agitaţie.

Imaginile au început să-l inunde. Revedea cu ochii minţii poteca şerpuită urcînd către poieniţa unde Maestrul şi ceilalţi se întinseseră. Făcliile ţinute de soldaţii templului luminau drumul. Cînd s-a apropiat a putut vedea că dormeau cu toţii, doar silueta lui distingîndu-se în noapte, sprijinită de un copac. Atunci cînd a auzit zgomotele, Iisus s-a ridicat şi a venit în întîmpinarea soldaţilor trimişi să-l ia. Revăzu privirea lui, întunecată de durere, adresîndu-i o întrebare mută, pe care în acel moment nu o înţelesese. Acum reuşea să înţeleagă, reuşea să desluşească cuvintele nerostite, ce dureau infinit - nu numai pe el, ar fi trecut peste asta - însă îl dureau şi pe Iisus. Simţi un impuls irezistibil să răspundă întrebării, însă în cele din urmă renunţă; înţelegea inutilitatea acelui răspuns. Nimic din ce ar fi putut să spună în apărarea sa nu mai avea valoare, nici măcar în ochii săi. Rămînea convins că intenţiile sale fuseseră bune, cu toate că…

“Poţi să fii vinovat fără să fii vinovat?” Căuta să afle răspunsul la întrebare, cînd îşi dădu seama că ea mai implica încă una. “Sunt nevinovat?”

Gîndurile i se învălmăşiră în jurul celor două întrebări, în încercarea de a le da de capăt. De la un moment dat, nu mai reuşi să şi le controleze, acestea aducînd în faţa ochilor minţii noi imagini. Îl vedea pe Maestru apropiindu-se, văzîndu-se în acelaşi timp pe sine în faţa lui. Începu să simtă greutatea acelor clipe apăsîndu-l, apăsîndu-i umerii în jos, întreaga sa fiinţă fiind acum strivită de imaginea Maestrului, la picioarele căruia se afla. Dorea să se ridice, însă puterile nu-l ajutau. Capul îi era presat în jos, astfel încît nici măcar nu putea să-l privească. Cuvinte i se îngrămădiră în gît; voia să spună ceva, să se facă înţeles. A ajuns la ideea că nu poate să vorbească încet, aşa că a încercat să strige.

NOAPTEA IUDEI

2010-01-13T08:11:00.000-08:00

Iuda

Noaptea îi ascundea văzului străzile străbătute în fugă, paşii mari îndreptîndu-se spre direcţii numai de ei ştiute. Oraşul era cuprins de agitaţie, iar el o resimţea undeva, în interior. Ştia, era sufocat de conştienţa unui sfîrşit tragic, însă încerca din răsputeri să prevină asta. Nimeni, poate nici Învăţătorul nu cunoştea care fuseseră intenţiile sale, iar acum aceste intenţii urmau să îi determine soarta. Şi nu numai soarta lui.

Străzile erau din ce în ce mai luminate, limbile de foc ale făcliilor dîndu-le un aspect sîngeriu, prevestitor de rele. Lumini şi umbre prezentau înaintea ochilor dilataţi imagini percepute, însă nu şi înţelese. Strigăte se auzeau în depărtare, o rumoare arătînd marea tulburare ce cuprinsese oraşul în acea noapte. Se opri pentru un clipă, la o răscruce de străzi, pentru a se orienta. În acelaşi moment a tresărit speriat: un zgomot puternic, înfundat, se auzea din apropiere. A întors capul pentru a vedea de unde venea sunetul, dar a realizat că era singur, şi că sunetul era propria sa respiraţie. Cu vocea gîtuită, mormăi:

- Mai repede!

După cîteva clipe necesare pentru a-şi trage sufletul, reîncepu goana către centrul marelui oraş. Trecea în fugă pe străzi din ce în ce mai populate şi mai animate, unde o mulţime febrilă se agita în jurul focurilor. Simţi priviri aţintite asupra lui, văzu că era urmărit cu ochii de cei depăşiţi în fugă. A reuşit să se oprească pentru a nu dărîma din picioare un bătrîn cu toiag care nu avusese timp să se ferească din calea lui. I se păru că s-a auzit spunînd “Iertare”, dar nu era sigur dacă cuvintele fuseseră pronunţate sau doar le auzise în mintea sa. Nu avea însă timp pentru a se mai gîndi la ele; continuă fuga extenuantă, apropiindu-se de templu. Acesta era puternic luminat, semn că în interior se desfăşura o întîlnire a bătrînilor.

- Doamne, ce-am făcut?

Intrarea în templu era păzită de obişnuitele străji, doar că numărul lor era parcă ceva mai mare. Se apropie în goană de un grup de oameni, strigînd în acelaşi timp:

- Unde este? Cei întrebaţi nu au avut timp să vadă cine striga întrebarea. Îl luă pe unul dintre ei şi începu să-l scuture, continuînd să strige:

- Unde este? Unde l-au dus?
- Pe cine? reuşi să audă, printre propriile strigăte .
- Pe Iisus! urlă.

Nu a mai aşteptat însă răspunsul, avîntîndu-se înspre porţile templului. Din fugă a încercat să treacă pe lîngă străjile aşezate în faţa intrării, dar lăncile acestora s-au încrucişat în faţa lui.

- Hei, omule, unde crezi că te duci?

Pentru o clipă, rămase buimăcit, încercînd să-şi aducă aminte pentru ce fugea de atît timp înspre templu.

-Te-am întrebat, unde crezi că te duci? Vocea soldatului avea rezonanţe metalice, asemănătoare cu cele ale armurii pe care o purta. Într-un tîrziu, reuşi să spună, printre gîfîituri:

- La Zerah. Merg la Zerah.
- Nu poţi să mergi chiar acum la el, este în sinedriu.
- Iisus. L-au adus pe Iisus?
- Da, Nazarineanul este aci. Pentru el s-au adunat bătrînii.
- Ştiu că pentru el s-au adunat! Dar trebuie să ajung la Zerah, să vorbesc cu el!
- Ţi-am spus că nu poţi să mergi acum. Vino mîine, acum are treburi.
- Ce vreau să-i spun este foarte important. Cuvintele îi ieşeau din gură sacadat, trebuia să îşi controleze respiraţia, însă după efortul prelungit, nu prea reuşea să o facă.
- Trebuie să vorbesc cu el. Dacă nu mă lăsaţi pe mine să trec, să se ducă unul dintre voi să-l cheme.

Soldaţii nu dădeau însă semne că ar avea de gînd să dea curs spuselor sale. Trebuia să folosească argumente mai solide pentru a-i mişca de acolo.

- Trebuie să-i spun ceva în legătură cu Iisus. Dacă-l chemaţi, aţi putea să primiţi o recompensă.

Cuvintele sale au avut un efect minor, totuşi unul dintre soldaţi se arătă mai interesat.

- De ce-aş primi o recompensă dacă mă duc după Zerah? Mai ales că este ocupat ...
- Pentru că este în legătură cu ceea ce face el acum. Spune-i că l-am chemat eu!
- Şi cine eşti tu? întrebă soldatul, cu un accent de persiflare.
- Sunt unul dintre discipolii lui Iisus. Iuda.

Soldatul s-a retras puţin, pentru a discuta cu tovarăşul lui. Apoi, a spus:

- Aşteaptă aici, mă duc după Zerah. Cu o voce joasă, apropiindu-se de faţa lui, a mai adăugat:
- Ar fi spre binele tău să nu minţi! Apoi s-a îndreptat şi întorcîndu-se, a pornit către interiorul templului.

Aşteptarea era prea chinuitoare. A început să se plimbe cu paşi mari, străbătînd de la un cap la altul scările precedînd intrarea în templu. Gîndurile îi erau confuze, neclare. Încerca să se gîndească la ce avea să-i spună lui Zerah, însă în cele din urmă a renunţat, pentru că nu se putea aduna; era prea năucit de evenimente pentru a se mai gîndi la ce avea să spună sau să facă.Îşi îndreptă privirile spre soldatul impasibil din faţa intrării. Chipul bărbos, bărbia pronunţată nu arătau un caracter foarte sensibil, pe care să îl poată îndupleca să-l lase să treacă înăuntru. Gîndul că depindea de bunul plac al unor astfel de oameni pentru a-l ajuta pe Maestru îl înnebunea. Îşi plimbă privirile rătăcite de la figura soldatului la armele lui, cîntărind cîte şanse ar fi avut dacă l-ar fi atacat prin surprindere pentru a putea fugi apoi în templu. A realizat repede că planul său era nebunesc, însă ceva mai bun nu îi trecea prin cap.

Secundele se scurgeau chinuitor de greu, bubuindu-i în tot trupul, parcă simţind trecerea lor materială. Imposibilitatea de a face ceva, timpul ce părea că nu mai trece, aşteptarea în pragul nebuniei îl împingeau să pună în aplicare planul pe care îl gîndise mai devreme, deşi ştia că nu are nici o şansă. Chiar dacă printr-un miracol ar fi pătruns în templu, nu ştia ce ar fi putut face după aceea; nu ştia unde îl duseseră. Nu cunoştea bine interiorul templului, deşi mai fusese aici, şi nu o singură dată. Fusese chiar la Zerah, atunci cînd îi spusese gîndurile sale. Privirea i se împăienjeni şi în minte îi răsunară, de sute de ori mai puternice, cuvintele acelei discuţii.

“ - Ce spui tu, Iuda? Spui că Iisus vrea să vină să predice iar în templu?
- Da, maestre Zerah. Eu cred că este lucrul cel mai bun.
- Poate că ar fi un lucru bun. Se vorbeşte mult despre acest Iisus. Să ştii că noi chiar am dori să vină în faţa noastră, să-l vedem şi noi, să judecăm…
- Ce să judecaţi, maestre? îl întrerupse Iuda.
- Dar vezi tu, continuă Zerah, noi nu-l putem convinge să vină. Unii dintre noi l-au văzut, însă nici unul nu ştie de unde l-am putea lua.
- Ştiu eu, maestre!
- Aşa este, tu eşti unul de-ai lui. Dar ce-ai putea tu să-i spui Învăţătorului? Te-ar crede? Nu ne-ar bănui?
- Maestre, Iisus nu este aşa! Nu înţeleg, de ce anume să vă bănuiască?
- Eh, sunt prea multe de spus acum, Iuda. La urma urmei, nici nu ştiu dacă bătrînii ar vrea să se adune. De ce ar face-o?
- Cum de ce, maestre? Pentru că vine Iisus. Pentru a vedea şi auzi Adevărul.
- Şi ce este adevărul, Iuda? Poate poţi să-mi spui şi mie, că eu nu ştiu. Poate v-a spus Învăţătorul ...
- El este Adevărul. Mai mult nu ştiu să-ţi spun, maestre Zerah, însă pot să-ţi spun asta cu inima curată.
- De unde ştii tu asta?
- Nu pot să spun că o ştiu, aşa cum sună în cuvintele tale, maestre, însă atunci cînd eşti în apropierea lui poţi să simţi asta. Cred că nici el însuşi, dacă l-ai întreba, nu ţi-ar răspunde că ştie ce este adevărul. Nu ştiu dacă el îl cunoaşte, însă sunt sigur că dacă cineva ar putea şti asta, atunci el este acela.
- Sunt frumoase cuvintele şi încrederea ta în el, Iuda, dar vezi tu, noi, cei care nu am fost în apropierea lui aşa cum ai fost tu, nu putem şti lucrurile acestea. De un lucru mi-e frică. Ierusalimul a mai văzut profeţi mincinoşi.
- Maestre! Iisus nu este un profet mincinos. Nu caută faimă sau bani. Nu a venit la Ierusalim pentru asta; minunile de le face arată că nu este un fals profet, aşa cum poate unii sunt îndemnaţi să creadă. Nu spuneai chiar dumneata că ar trebui să-l convingem să mai vină la templu? Nu spuneai că ar trebui să-l convingem să vină în faţa bătrînilor? Eu pot să vă conduc la el, pentru a-l aduce aici, să vedeţi că spun adevărul. Iisus este …
- Bine, bine, nu te aprinde, l-a întrerupt Zerah. Nu a fost intenţia mea să te supăr. Doar spuneam că trebuie să fim foarte precauţi. Deci, spui că ştii unde se află …”

- Hei, cu tine vorbesc! Nu auzi?
- Ce? Cum?
- Maestrul Zerah vine într-o clipă. Aşteaptă.

Reuşi să îngaime un “Mulţumesc” cînd îl văzu venind pe Zerah. Silueta acestuia se apropia, trăsăturile preotului începînd a se distinge din ce în ce mai bine. Scund de statură, cu o figură obişnuită, marele preot Zerah nu ieşea cu nimic în evidenţă. Ochii însă arătau ceva din puterea lui. Mobili, cu o căutătura ce fixa, păreau a prezenta o altă persoană, un individ conştient de locul şi rolul său. Zerah era unul dintre cei mai influenţi membri ai sinedriului, în ciuda vîrstei sale mai degrabă tinere. Sprijin întru toate al lui Caiafa, era văzut de unii ca fiind succesorul la jilţul bătrînului. Iar el nu se dădea înapoi; dimpotrivă chiar, căuta mijlocul şi prilejul pentru a accede mai repede, iar situaţia actuală, prea puţin obişnuită, avea să îl ajute în acest sens.

- Maestre! spuse Iuda dintr-o răsuflare. Ce se întîmplă? Unde l-au dus?
- A, tu erai, Iuda? Despre ce vorbeşti?
- Iisus, maestre! Unde este? Ce se întîmplă cu el?
- Nu se întîmplă nimic, Iuda. De altfel, nici nu mai este treaba ta. Ne-ai fost de mare ajutor, însă de acum lasă-ne pe noi să rezolvăm treburile. Fii fără grijă, nu se întîmplă nimic ce n-ar trebui să se întîmple.
- Cum, v-am fost ...
- Lasă, lasă! Du-te şi te odihneşte, se vede în ochii tăi că eşti obosit. Caută-mă peste cîteva zile, cînd ai să te linişteşti. Zerah se întoarse pe călcîie şi se îndreptă către interiorul templului.
- Dar, maestre...
- Scuză-mă, am uitat, se auzi din nou vocea lui Zerah. Preotul era întors pe jumătate şi îi făcea semn unuia dintre cei doi soldaţi să se apropie. Îi puse ceva micuţ într-o mînă şi îl indică pe Iuda, cu un gest semnificativ. Soldatul s-a apropiat şi a pus în mîna lui Iuda o punguţă, din interiorul ei răsunînd un clinchet argintiu.

Iuda s-a uitat cu uimire la punga din mînă, neînţelegînd nici rostul ei, nici ce făcuse pentru a o merita. După cîteva clipe, cînd a ridicat capul, văzu ca Zerah nu mai era acolo. A început să facă cîţiva paşi în direcţia spre care se îndreptase acesta, însă soldatul l-a oprit, cu o voce nemulţumită şi aspră.

- Ai auzit ce-a spus. Pleacă!
- Dar...

Luciul armei soldatului deveni într-o singură clipă mai ameninţător.

- Pleacă! Vocea răsună sec, retezînd aerul în faţa lui. Şi-a dat seama că nu îi mai rămînea nimic de făcut. Trebuia să plece, însă ceva din interior nu îi dădea voie, îl reţinea cu putere în acel loc. Ridică ochii înspre soldat, însă privirea acestuia, aţintită asupra lui, nu arăta nimic bun în ceea ce-l privea. În cele din urmă, începu să coboare scările cu spatele, avînd în continuare ochii aţintiţi asupra intrării în templu.

Cobora parcă de o veşnicie, cînd simţi o zmucitură. În spatele lui nu mai era nici o treaptă de coborît, iar piciorul dînd să coboare întîlnise caldarîmul neted. A încercat să-şi recapete echilibrul, dar mişcarea a venit prea tîrziu. Simţi că se prăvăleşte în jos, iar după o lungă cădere, capul i se lovi de una dintre pietrele caldarîmului. O lumină orbitoare îi izbucni în faţa ochilor, lumină ce apoi parcă se retrăgea în sine, îndepărtîndu-se din ce în ce.

Iluminarea se producea, venea încet, făcîndu-şi loc în conştiinţa lui. Sentimentul de a şti ce era în interiorul lui era îmbătător, dîndu-i puterea de a merge în continuare, pe calea gîndului, spre a afla. Atunci cînd conştientizarea a fost deplină, şocul a fost atît de puternic, încît ce ascundea în interior l-a adus înapoi în simţiri. S-a trezit, îngrozit, scăldat în sudori, cu ochii căutînd ceva ce nu exista acolo, buimac, încercînd să facă o legătură între vis şi realitate. Nu ştia cît timp stătuse în starea de inconştienţă; nu ştia nici măcar unde se afla. A încercat să se ridice, încet, parcă temător. În cele din urmă a reuşit să stea drept, în picioare, fără să se mai clatine. Dădu să facă un pas, şi în acel moment auzi un zornăit, concomitent cu mişcarea piciorului său lovind ceva uşor. S-a aplecat pentru a-şi ridica punga primită de la Zerah. O strînse cu putere în mîini. În acel moment realiză că zăcuse prăvălit la picioarele templului, însă nimeni nu băgase de seamă, sau nu dorise să observe. Încet, se întoarse cu spatele către templu, şi cu paşi mici se puse în mişcare. Nu se uita pe unde mergea, dar putea ghici agitaţia ce domnea împrejur după rumoarea străzii. Mergea mereu; nu vedea pe nimeni, însă auzea glasuri răguşite spunînd, parcă la mare depărtare în spatele lui, să se uite pe unde păşeşte.

Orbecăia de ceva timp, fără să ştie direcţia în care se îndreptase. Locul unde ajunsese era luminat de focuri în jurul cărora se învîrteau siluete, vorbind între ele. Fără să ştie de ce, s-a îndreptat spre unul dintre ele.

- De unde vii, străine? O femeie între două vîrste, corpolentă, îl privea, aşteptînd răspunsul la întrebare. În mod evident, femeia avea chef de vorbă, pe cînd în ceea ce-l privea, era ultimul lucru pe care dorea să-l facă în momentele acelea. Dorea să fie lăsat în pace, singur cu gîndurile lui, însă trebuia să răspundă acelui act de bunăcuviinţă venit din partea unei străine.
- De unde ştii că sunt străin?
- Se vede. Mai ales că eu mă pricep la oameni, îi judec imediat ce-i văd şi spun ce fel de oameni sunt, de unde sunt. Chiar şi în seara asta, puţin mai devreme. A trecut pe-aici unul dintre oamenii veniţi cu Nazarineanul, cu Iisus, iar eu l-am recunoscut.

Vorbele femeii îl făcură să devină brusc interesat. Trebuia să continue discuţia cu femeia, şi datorită dorinţei ei de a vorbi cu cineva, nu conta cu cine, lucrul venea de la sine.

- Toată lumea îi cunoaşte pe Iisus şi pe-ai lui, aşa că nu e de mirare că şi tu l-ai recunoscut pe unul dintre ei.
- Eu n-am spus că este de mirare asta. Dar poate nu ştii tu ce se întîmplă.
- Ce anume?
- L-au prins pe Iisus.
- Asta ştiu. Dădu să continue, însă femeia l-a întrerupt.
- Umblă vorba că unul dintre ăştia veniţi cu el de pe unde a mai fost să-şi ţină predicile şi să-i înşele pe oameni l-a trădat.
- Ce vorbă? Cum, l-a trădat? Nu este adevărat!

Tonul vocii lui se ridica, aproape strigînd ultimele cuvinte. Cuvintele femeii îl năuciră; veneau ca nişte lovituri ascuţite, cărora nu le putea face faţă, lovituri crude, care îl răscoleau. Simţea nevoia să se justifice, să spună tuturor că nu este adevărat ceea ce auzise, însă cuvintele refuzau să iasă. Privi împrejur şi nu văzu decît feţe străine, oameni ce nu ar fi fost interesaţi să-l asculte, şi care ar fi emis judecăţi înainte chiar de a auzi. Simţea că se sufoca; era o durere înnăbuşitoare, persistentă, dată de vorbele ce nu îşi găseau drumul afară, înnăbuşindu-i astfel pieptul şi căile respiratorii, umflate ca pentru a striga, pentru a arăta adevărata situaţie.

-Te simţi rău?
- Nu. De unde ştii că cineva l-a trădat pe Iisus? răspunse printre dinţi.
-Toată lumea ştie. Au zis soldaţii, atunci cînd l-au dus la templu. Vezi tu, străine, sunt oameni care spun că Iisus i-a vindecat, că face minuni. Ăştia au fost în apropiere atunci cînd l-au adus legat pe Nazarinean, şi-au întrebat de ce este vinovat. Ei sunt în stare să jure că nu este vinovat; mulţi dintre ei cred în el, se duc şi îi ascultă predicile. Unii chiar spun că este Mesia. Dar eu nu cred astea. Sunt scorneli; nu poate fi Mesia. De ce n-a făcut ceva să se scape, dacă are puteri date de Sus? În fine, cică unul dintre ăştia de mergeau cu el, unul dintre ucenicii lui, l-a trădat.
- De ce? Abia reuşi să îngaime întrebarea, astfel că femeia a fost nevoită să-l roage să repete. Deşi întrebarea şi mai ales răspunsul erau foarte importante pentru el, simţea că nu mai are puterea să o mai pună încă o dată.
- De ce, ai spus? De un’ să ştiu eu? Nici nu-mi pasă de ce. Important este că l-au luat preoţii, să nu mai ademenească lumea cu minciuni. Toţi profeţii ăştia, care apar peste noapte şi le spun pe toate, ca şi cum le-ar şti, toţi sunt la fel, numa’ nişte mincinoşi. Nu pot să-mi dau seama cum de-i crede lumea. Unii spun că au fost de faţă cînd a făcut miracole, dar eu nu cred nici asta. Numai cei cu putere de Sus pot face miracole, iar pe aceştia îi poţi recunoaşte uşor. Nu a venit încă vremea ca Mesia să coboare printre noi. Eu sunt sigură că dacă l-aş vedea, l-aş recunoaşte imediat. L-am văzut şi pe acest Iisus şi de-aia ştiu că nu el este Mesia.

JURNALU' - Concluzii

2009-12-31T06:46:00.001-08:00

(sau invătzăturili lu’ Mandea către discipolii săi Teodosie – ‘r-ar a dracu’ de viatză, iar am dat in alt film, da’ na! imi place cum sună asta cu discipolu’ Teodosie de mor!)

Bre discipolii, adevăru’ e că … I have no fuckin’ idea ce să scriu. Adecătelea, am incercat! Am invârtitără situatziunea asta pe toate părtzile, da’ pur shi simplu nu vrea să iasă. Totushi, pentru a nu vă lăsa in crunta disperare in care v-au aruncat rândurili de mai sus, voi intredeschide usha de la camera comorilor:

mandea@sex4ever.com (nu contează dacă eshti descipol sau descipolitză, rezolvăm noi …)

In ce priveshte seductziili virtuale, nu mai am multe să vă spun. Atzi avut egzemple cu duiumu’, care mai de care mai elocvent. Asha că tot ce-mi mai rămâne de făcut este să vă mai dau Trialogu’ seductziilor (de la care nu trebuie să vă abatetzi in ruptu’ capului). Urmatzi aceste invătzături ale lu’ Mandea cu sfintzenie shi vetzi ajunge in mod sigur in al noolea cer, mai devreme sau mai târziu. Să n-aud nicio intrebare! In cazu’ aista, nu mai incape nicio discutzie. Astea sunt povetzele, după astea vă ghidatzi, da?!

Suntetzi gata? OK… Poronca nr. 1:

1. Cititzi cu sfintzenie opera lu’ mandea .
2. In niciun caz nick-ul vostru nu trebuie să contzină următoarele litere: a, b, c, e, f, h, i, m, o, p, r, s, t, tz, u, y sau vreo cifră. Oricum cele rămase pot sta la originea unor nume fantastice: de egzemplu, LGNDﺾﻄﺵﺬ. Cine v-ar putea rezista ?
3. Repetatzi printre dintzi: cine dracu’ m-a pus să cetesc asha ceva, Mandea ‘r-ai al dracu’ cu sexu’ tău, banii mei, tu’zzzzzzzzzzzzzzzzz mortzii shi …

END

JURNALU' - Forum: Love

2009-12-21T01:59:00.000-08:00

Fostără fun, huh? Ia fitzi antenă acilea…

G.uru’: Well, lucrurili nu stau chiar asha. Adecătelea, voi suntetzi croite al’fel. Mi-a plăcut o replică dintr-un film d’ăsta romance (bălărie, de al’fel): “women are creatures of the heart”. La noi, e putzin mai diferit.
Crina: Voi gânditzi la doo capete …
G.uru’: De fapt, ash zice că’n majoritatea cazurilor gândim cu unu’ singur . Da’ acu’, ce-atzi vrea? N-atzi văz’t shi voi ca adevărata intzelepciune vine odată cu vârsta?
Alex: După ce una dintre căpătzânile alea nu mai e în stare … să judece ?
Mirela_01: Deci, după căpătzânile alea ale voastre, nu e nicio problemă să călcatzi în străchini…
G.uru’: Egzact. Io chiar nu’ntzeleg de ce vă supăratzi…
Răzbunare: Salut la toată lumea. Sunt nouă (bine, vă urmăresc de ceva vreme, mai ales pe G.uru’), însă nu am postat. De data totushi, ash avea ceva de spus…
G.uru’: Flattering …
Răzbunare: Vedem la urmă, s-ar putea să nu fie chiar asha. Deci, călcatu’ în străchini nu reprezintă nicio problemă pentru tine?
G.uru’: Io chiar sustzin, de ceva vreme (shi cu argumente) că e benefic…
Dana: Hai că asta-i bună. Te pomeneshti că ar trebui să vă shi lăsăm să umblatzi din floare in floare.
G’uru’: Dacă v-atzi cunoashte interesele, egzact asha ar trebui să procedatzi.
Răzbunare: G.uru’, tu eshti căsătorit? De fapt, nevermind that. Cele cu care ai fost erau de acord cu spusele tale?

Descipolii, iaca următoarea tăvăleală. Probabil e fo fufă d’asta arsă de f’unu’ la modu’ amarnic. Al’fel, nu se explică numele. Răzbunare – deci clar vrea s-o tragă cuiva. Shi măndelu’ nu se va supăra deloc dacă va fi folosit drept instrument al groaznicei răzbunari …

G.uru’: Clar nu! Shi nu’ntzeleg de ce. ‘Ai s-o luăm apostoleshte…
Crina: Ia să vedem.
G.uru’: Prima întrebare, adresată tuturor. Punctuală. Voi, în viatza voastră, cetitzi o singură carte? Vedetzi un singur film? Mâncatzi un singur fel de mâncare, pentru totdeauna?
Razbunare: Am mai auzit asta de la tine.
G.uru’: Păi am mai scris de câteva ori pe tema asta. Răspunsuri?
Dana: Normal că nu. Da’ care-i ideea?
G.uru’: Desigur că e normal. Atunci, când eshti într-o relatzie, cum mama dracu’ potzi să crezi că tu eshti the only one?
Alex: Asha-asha. My point exactly …
Mirela_01: Păi statzi, stai putzin, că nu e acelashi lucru…
G.uru’: Pusesem pariu că răspunsu’ ăsta vine în mai putzin de 30 de secunde. Am câshtigat…
Alex: De ce nu-i acelashi lucru?
Răzbunare: Păi poate ne explică G.uru’?
G.uru’: Cu mare plăcere…
Crina: Ia s-auzim. Presimt chestii funny …
G.uru’: Deci, întotdeauna am spus-o shi o să repet 4ever’n’ever: statistica i’o curvă. Da’ arată negru pe alb ce shi cum…
Mirela_01: ?
G.uru’: Păi, statistica spune ca 98% dintre bărbatzi este poligami. 98%...
Dana: Shi asta înseamnă că…
G.uru’: … dacă ai fostără cu zece tipi pân’acu’, minim 9 dintre ei au călcat în străchini.
Răzbunare: Fleoshc. Nu toti suntetzi la fel.
G.uru’: Siiigur. Pun pariu că asta tzi-a spus-o consortu’ . Că deshi ăilantzi e egzact asha cum spun io mai sus, el e diferit.
Razbunare: Da. Shi l-am crezut.
Alex: D’aia ai nick “răzbunare”, nu? Pen’că l-ai crezut shi dup’aia statistica shi-a aplicat regulile încă o dată…
Mirela_01: G.uru’, nu potzi generaliza în felul asta.
G.uru’: Da’ nu io generalizez! It’s the way it is. Simple facts…
Răzbunare: Shi prietenei/sotziei tale, ce i-ai spus? Că tzie nu tzi se aplică statistica?
G.uru’: Logic . Doar n-oi fi dus să-mi dau foc la valiză…
Dana: Marele G.uru’ n-a reushit s-o convingă că este bine să-l lase să se ducă la femei…
G.uru’: Tontzi bărbatzii e neshte porci, remember ?
Crina: Adică, tu vrei să spui că indiferent cu cine-ash fi, tot o să se duca shi la altele.
G.uru’: Cam asha ceva…
Dana: Ducetzi-va băy cu cercul de aici…
Alex: Băy, vă place, nu vă place, asta este .
Răzbunare: Băy, nici voi nu credetzi ce spunetzi…
G.uru’: Adecătelea?
Răzbunare: Păi dacă ar fi asha, n-atzi mai avea nicio shansă din prima. Dacă io ash shti de la bun început că indiferent pe cine aleg, pân’ la urmă tot se duce la curve, de ce l-ash mai alege?
G.uru’: Pen’că te convinge că el e diferit de restu’ ?
Dana: Hmmmmm…

Bre descipolii, ‘ai să trecem putzin la atac. Adecătelea, ar cam fi cazu’, nu? Le-am spusără că suntem masculi feroce? Le-am spusără! Adecătelea, din punctu’ meu de vedere, chiar am jucatără fair! Păi ce-ai vrea făi fufo, să stau cu tine pân’ la sfântu’ ashteaptă?!? Nu eshti întreagă, dracu’… Păi, ieshi shi tu putzin în lume, să vezi 51% posibilitătzi de a te’nshela. Pen’că atâtea suntetzi, poate chiar mai multe putzin, s’avem de unde alege… Adecătelea, ăsta e chestionar d’ăla cu multiple choices, nu e d’ăla cu un singur răspuns, ce mama dracu’. N-atzi învătzat shi voi pân’acu’? Dragostea tzine doar trei zile (sh’atunci e mult!)...

Răzbunare: Bine. Hai să facem o probă.
G.uru’: D’acord. Da’ de care? Teoretică sau practică?
Alex:
Mirela _01: Ce probă?
Răzbunare: Depinde de tine…

Să-tzi coacă tzie un ochi? Eshti deja ca shi troznită, în cazu’ ăsta…

Răzbunare: Mirela, facem un exercitziu de sinceritate … Intrebări/răspunsuri.
Crina: I don’t really follow…
Alex: Io cre’că încep să vin d’acasă…
Răzbunare: Crina, putzintică rabdare shi vei vedea. G.uru’, eshti cu cineva?

Mamă, cât urăsc abordărili astea derecte! De fapt, nu asta, cât faptu’că nu shtiu ce-i trece prin devla seacă fufii… Shi n-am chef să irosesc o tăvăleală !

G.uru’: Confidentzial!
Răzbunare: Nope, nu tzine. Da sau nu. Al’fel, înseamnă că tot ce sustzii tu sus shi tare este o fanfaronadă, doar ca să te dai macho pe ici pe colo…
G.uru’: Bine. Sunt…
Crina: Shi io care-tzi pusesem gând rău …

Băga-mi-ash! Făi fufo cu răzbunarea ta cu tot, deci dacă nu te tăvălesc în doi timpi shi trei mishcări, te sparg ! Adecătelea, uite ce pierd din cauza ta …

G.uru’: Nuuuuuuuuuuuuuuuuu. Răzbunare, you’ll pay for this…
Răzbunare: Eh, acu’ tu chiar crezi tot? A zis shi ea asha, de amoru’ discutziei…
G.uru’: Crina, tot suntem la un exercitz de sinceritate. Ai spus-o ca să te afli’n’treabă sau pe bune?
Alex: This should be interesting…
Crina: Ăăăă… am zis … Nu! Mai bine nu răspund.
Mirela_01: Hai bre zi!
G.uru’: Bay, nu joci fair! Uite, io am zisără, acu’ c-ai văz’t că sunt cu cineva, nu cre’că se mai pune problema de una mică…
Alex:

Fuuuuuuuuuuuuji bre d’acilea. O tăvălesc clar shi p’asta ! Adecătelea ce, nu poci să mă despart brusc de iubirea vietzii mele, care mă lasă rănit pe vecie shi doar ea poa’ să mă aline ?! Remember capitolu’ ăla cu “pain is the best aphrodisiac”…

Crina: OK. Deci, dac-ai fi fost singur, probabil lucrurile ar fi stat altfel. Dar se pare că nu e cazul…

Eh, mai rabdă tu putzintel shi mai videm noi ce shi cum…

G.uru’: Răzbunare, te distrug!
Dana:
G.uru’: Nu râdea bre, că’s nervos cu nervii negativi acu’…
Răzbunare: Tremur toată…
G.uru’: Deci, fie te bagi de bună voie shi nesilită de nimeni în locu’ lăsat liber de Crina, fie …
Razbunare: Mă bag!

What?!?

G.uru’: Băy, io nu glumesc acilea, da ?!
Răzbunare: Nici io! Cu o conditzie, totushi…
Crina: Ce conditzie?
Răzbunare: Să răspundă domnu’ G.uru’ dacă tzi-ar fi făcut ochi dulci. Da’ sincer...
Mirela_01: G.uru’, cred că tzi-ai găsit nashul.
G.uru’: Vezi răspunsu’ de mai sus. Ăla cu statistica…
Dana: Maaaaaaaamă ce porc ...
Răzbunare: Adică, n-ar fi contat că eshti cu cineva?
G.uru’: Nici cât negru sub unghie …
Crina: Păi n-ash fi vrut eu!
G.uru’: Păi n-ai fi shtiut …
Alex:
G.uru’: Deci, Răzbunare, ia să videm dacă-tzi tzii promisiunea…
Răzbunare: Păi n-am spus că mi-o tzin?
G.uru’: Chiar dacă shtii că sunt cu cineva?
Răzbunare: Chiar!

Descipolii, iaca tăvălealaaaaaaaaa…

G.uru’: Beton! Unde, când?
Răzbunare: Acasă. Sunt nevastă-ta, boule! Ca tot itzi plac tzie citatele din filme … you’re in deep shit!

JURNALU' - Chat Room: Noi doi

2009-12-17T06:49:00.000-08:00

Curioshi, ‘ai? Vă’ntzeleg! Pe de o parte. Pe de alta, nu! Te pomeneshti că nu shtitzi ce s-a intâmplat. Tot la un spital d'asta nenorocit am ajuns !

Deci, mai intâi am petrecut clipe romantice (un vin roshu, o baie fierbinte, mă rog, nemic deosebit). Dup’aia, sex cu strigături. Urmat de bătai la ushă (doo vecine, da’ n-am putut face nimic pentru ele initzial). In cele din urmă mi s-a facut milă… Asha că am luat Viagra pentru orice eventualitate (ce dracu’, erau cam multe). Pân’aici, toate bune shi fromoase… Ei, când mi-am făcutără aparitzia, s-au speriatără fufili, soro! (am uitatără să vă spun că Mandea e … ghini-ghini ). Shi dă-i vere shi aleargă după ele… Am alergat io ce-am alergat, da’ nu le-am prins, că mă’mpiedeca organu’. Eram disperatzi bre, shi io shi el. Na, la năcaz, omu’ face multe compromisuri. Shi’asha am ajunsără la spital . Nu’ntzelegetzi, nu? Păi, ce era să fac? Am agătzat instant prima fufă pe care-am văzut-o shi ne-am dedat la intimitătzuri. De un’ să shtiu io c-avea proteză dentară cu arc ? Nu videam nimic de basmaua aia nenorocită (io am crezutără că e fo arăboaică perversă). Da’ nu era ! Mi-am datară seama când am făcut ca Fane in răzbelu’ cu turcii: Aaaaaaaargh! Da’ intr-un fel imi pare bine că s-a intâmplat, că asha am râs de organu’ de n-am mai putut… imi dăduseră lacrimili, nu alta! Să-l fi văzut ce coloare vinetzie avea… L-a cam durut, asta am văz’tără, da’ deh… dacă nu ascultă de ăshtia mai bătrâni…

En fen! Dragele shi dragii mei, următoarea gară are training purposes . Doar nimeni nu s-a născut invătzat in ale seductziilor (shtiu io pe unu’, ce-i drept, da’ o să zicetzi că sunt subiectiv), asha că este bine să avetzi cât mai multe ore de practică. La mine n-a fost cazu’ pen’că io nu fac parte dintre muritorii de rând (Mandea-i dintre ăia de coloană), insă in ce vă priveshte recomandarea mea este, evident, literă de lege .

Cum se derulează gara asta? Păi, intrăm pe una bucată forum, chat, ce-o fi, shi ne dăm cine nu suntem. Breee, cel mai bine invetzi de la sursă, la fatza locului … In acelashi timp, este funny să vezi ce scoate el macho din el, doar-doar o agătza pe cineva.

Deci, ne luăm un nume incitant, umblam pe la profile p’acolo (tontu’ trebuie să fie făcut profi, cea mai mică inadvertentză costă) shi apoi ne dăm in stambă. Mandea va opta pentru Deelicious, 23 …

Deelicious: Hello everybody!
Andrei: Salut!
Aragorn: What’s up, Dee?

Na poftim, smintitu’ ăsta se crede vedetă de film. Cum dracu’ să … de fapt, nu mă mai miră absolut nimic.

Dana: Bună!
Rocco: Salutare! New comer?
Deelicious: Pe meleagurile astea, da!
Andrei: Shi ce te-aduce pe la noi?
Deelicious: Honestly?Mor după sex ! Mi-am spus să incerc ceva nou…
Dana:
Rocco: Shi io, shi io!
Andrei: Rocco, stai la rând, ce dracu’. Tu ai acasă …
Deelicious: Ei shi ce? Shi io am, da’ dacă nu-i suficient…
Dana: De ce nu e?
Deelicious: Păi li se termină bateriile, la amândoi…
Rocco: Dee, dai gata doi masculi?
Deelicious: Păi cine-a spus ceva de masculi? Io vorbeam de Mr. Dildo 1 shi Mr. Dildo 2.
Dana:
Deelicious: Am o oftică pe ăshtia cu Duracellul lor …
Andrei: Dee, try the real thing…
Deelicious: Andrei, thanx… but no thanx. Tzin bateriile astea putzin, da’ nici chiar atât de putzin ...

Adevăru’ că gara asta am mai auzit-o, chiar several times. Pana mea, cât dracu’ atzi vrea să dau din fund ? Că shi io pot să stau cu cracii’n’sus shi să comentez…

Rocco: Dee, asta a fost lovitură sub centură.
Dana: Ba n-a fost deloc!
Andrei: Te pomeneshti că shi tu eshti supărată!
Dana: Nu chiar atât de tare ca Dee, insă am shi eu motivele mele.
Aragorn: Dee, io sunt cu calu’… Se pune ?
Deelicious: Gee, le’me think. E ponei sau…
Aragorn: Cal de luptă!

Dragilor, să shtitzi ca Aragorn ăsta o fi el tembel, da’ e capabil de umor cu premeditare. Asta cu calu’ mi-a plăcutără…

Deelicious: Keep goin’…
Aragorn: Palosh strashnic!
Dana:
Deelicious: Gettin' better’n’better…
Andrei: Dee, pot să vin shi io cu Aragorn?
Deelicious: Well, don’t think so. Nu-mi pun mari sperantze in performantzele lui , da’ calu’ ăla imi face cu ochiu’ rău… E negru?
Dana: De ce?
Deelicious: Am auzit ca ăshtia sunt buni la pat …
Rocco: Dee, eshti ok. I mean it, eshti super-ok.
Deelicious: Mercic.
Rocco: Ce faci diseară?
Aragorn: E cu mine, n-auzishi?
Rocco: Nu cred pâna nu văd răspunsul!
Andrei: Dee, aceeashi intrebare shi de la mine.
Deelicious: Free as a bird…
Andrei: Domnilor, may the best man win. Dee, ce spui de-o cafea la ceas târziu?
Rocco: Da’ de un cocktail la ceas shi mai târziu, intr-un club?
Deelicious: Aragorn?
Aragorn: Lucrezi?
Dana: Te intreba de altceva…
Aragorn: Shtiu. Ashtept, Dee…
Deelicious: Nope, nu lucrez.
Aragorn: Atunci, cafea neagră la Stuf, in Vamă, mâine dimineatză. Pân’atunci, dance all night shi sex on the beach… Ăăăă … cocktailu’ “Sex on the beach” …

Discipolii, ăsta m-a copiat sotto! Deshi nu mă supar, vorba ceea, cum dracu’ să se oftice mentoru’ pe discipolii lui. Bine, la Mandea gara suna altfel, da’ nici el nu le zice rău … Vorba ceea, sunt sătul de invitatzii banale până’n gât, alde ‘ai la un film, la un club, mergem intr-un bar … or somethin’.

Mandea a meditătară el demult la invitatzii grele de să cază fufa’n părtzile ei dulci numa’ când aude ce-i sushotesc cu voce tare, da’ gara nasoală e aia cu punga. Adecătelea, am neshte texte de le-ash rupe gura “săr’mâna, vă grăbitzi?, putzin, uhm, nu vă retzin, doar doo minute, nicio problemă, Mandea, Corina, imi place numele , auzi Corina, uite, e o zi fantastică, ce-ai zice de o cafea, teoretic, n-am nimic impotrivă, doar că trebuie să ajung la birou la 10, ăăăăă… asta ar cam fi o problemă , de ce?, pentru că voiam să te intreb unde vrei să bem cafeaua, la Mamaia sau in Poiană, poftim ?, pe bune, uite mashina e parcată in apropiere (un 356 Speedster mic shi roshu), ajungem in doo ore, shi avem toată ziua la dispozitzie, numa’ să spui unde vrei să mergem …” Deja ii fac ochii’n’cap ca la slot machines, bing – Porsche, al doilea bing – denero, al treilea bing – inel pe desht. Normal că nu merge că sunt io fromos, băy descipoli afumatzi! So what? Să shtitzi că d’aia o să tushesc io când m-oi tăvali cu ea… “Ăăă ... păi ... n-am costum de baie , nu-i nimic, chiar speram să fie asha, o să-mi facă o mare plăcere să probăm unu’, dacă-mi dai voie să-l aleg, deci, what’s it gonna be?, când ne intoarcem?, când vrem, important e să plecam cât mai repede, trebuie să fiu nebună că fac asta, haide, o să fie super-fun, bine, doar să dau un telefon la birou…”.

Deelicious: Sexu’ on the beach sună interesting…
Aragorn: Nu-i asha ?

Adevăru’ că m-ash bălăci putzin in mare, n-am mai fostără demult. Da’ gara e cum il conving io p’ăsta să mă ducă la mare, după ce-i spun că nu sunt tipă . Io unu’ n-am o broblemă că el e mascul… la urma urmii, poci chiar pentru ca să inchid un ochi. Vaaaaai, ce oribilatzi suntetzi! Băăăăăy ipocritzilor, ia răspundetzi la următoarea intrebare: v-atzi da in bărci cu un mascul? Nu? Really? Da’ pentru un meleon de dolari, se schimbă situatziunea? Aha, atzi intrat la idei? Parashutili dracu’ de discipoli ! Da’ pentru doo sau trei, cu un shtăban gras, păros pe burtă, care gâfâie astmatic da’ a facut o pasiune puternică pentru popou’ vostru, pasiune pentru care e dispus să plătească? Sau poftim, dacă vretzi altfel, atzi petrece o noapte romantică cu Brad Pitt? Pana mea, io ash fi in stare să-i dăruiesc chiar shi copchii , dacă mi-ar propune mie asha ceva! Păi ia gânditzi-vă, discipoli afumatzi, o lasă el pe bunăciunea aia de Angelina pentru fundu’ lu’ Mandea? E ceva!

Ce dracu’, băy discipolii, noi nu putem face ce face muierili? La urma urmii, chiar am fi intr-o situatzie mai bună, pen’că n-ar trebui să gâfâim in extaz, să-l tzinem pe porc de mână, să-l mângâiem shi să mâncăm cu el la masă, să-i inghitzim toate tâmpeniile doar pentru ca, atunci când suntem la shopping, să spunem vreau shi aia shi aia shi ailantă…

Aiasta e abordare de businessman: una mică – un meleon! Upfront! Mi-a făcut – să zic plăcere? - să fac afaceri cu dvs.!

Deelicious: Păi, lasă-mă să-mi iau slipul shi plecăm…
Aragorn:
Dana: Aragorn, fericitule!
Andrei: Dee, te rog ia-tzi shi sutienul, nu merită nemernicu’ ăsta topless pe degeaba …
Deelicious: Nu intzeleg! Despre ce topless vorbeshti?
Andrei: N-ai spus că-tzi iei numai slipul?
Deelicious: Ba da!
Andrei: Păi in cazul ăsta eshti topless, nu?
Deelicious: Io shtiam că asta se aplică numai in ce priveshte tipele, nu shi nouă…
Dana: Aragorn, cred că iubita ta este un el…
Deelicious: Statzi putzin, voi ce credeatzi?
Aragorn: Yuuuck! Ptiu, ptiu! Voiai sex on the beach, mah poponautule?
Rocco: Aragoarne, nu te mai invidiez deloc! Ai grijă, safe sex & shit …
Andrei: Ha, ha, ha! Băi, asta a fost cea mai tare fază!
Aragorn: Bah faggotu' dracu', pleacă de-aici mai repede!

Ei bine, acu’ ne dăm inocentzi, de dragu’ discutziei… Ca fapt divers, să shtitzi că imi place de Aragorn in continuare. Cam viscerală reactzia lui, da’ tot e simpatic...

Deelicious: Dragilor, cred că este o neintzelegere! Asta nu e forumul Comunitătzi? Voi nu suntetzi gay?
Andrei: Ha, ha, ha! Dragilor… m-a spart!
Aragorn: Dragă-i mă-ta! Tu’z gura mă-tii de homalău nenorocit! Dai gata două vibratoare, 'ai? V-ash impuscha pe totzi, bah leprelor !

V-am spus io că e dragutz?!

Rocco: Acu’ nu mai fi shi tu asha de supărat! Tu te-ai dat primu’ la el… Cine shtie, oi fi shi tu pe invers !
Dana: Băy, hai să terminăm. A spus că a greshit forumul, se mai intâmplă, nah, a dat click unde nu trebuia …
Aragorn: Băy, mă leshi?! Dacă stabileam dracu’ să ne intâlnim pe undeva shi venea ăsta in slipu’ lui imitatzie de leopard să-l duc la mare?! Nu-i dădeam omoru’ acolo?

Discipolii, ha’bout neshte paie pe foc?

Deelicious: Dacă ajungeam la mare, tzi-ash fi dăruit o noapte de neuitat …
Rocco:
Aragorn: Tu vorbeshti cu mine, mah?
Deelicious: Cu tine, iubire, cu tine! De unde shtii că nu tzi-ar fi plăcut ?

Deja cred că se sufocă in fatza calculatorului. Gara e că acu’ mi s-a deschis apetitu’ pentru fun. Ce-atzi zice de incă un iuzăr care intră in joc shi dă totu’ peste cap?

Sonia: Salutare tuturor! Dee, nebuno, iar te dai de sex opus?
Andrei: Nu se poate asha ceva! Nu se poate! Sonia, răspunde-ne te rog la o intrebare: Deelicious e mascul sau femelă?
Deelicious: Nu răspunde!
Sonia: Fată, iar induci lumea in oroare? Nu eshti intreagă!
Rocco: Sonia, tu o cunoshti?
Sonia: Normal!
Dana: Aragorn, ai pus-o!
Aragorn: Băi, dacă e tipă, nu cred că voiam să merg cu ea la mare…
Andrei: Io propun să suflăm in iaurt! Sonia, shtii cumva ce orientare sexuală are?
Deelicious:
Rocco: Dee, te duc io la mare!
Deelicious: Io incă ma gândesc la Aragorn…

‘Ai să i-o mai tragem odată shi dup’aia gata…

Aragorn: Băy, serios mi-e frică să merg cu tine. Cine shtie ce mai pui la cale?
Deelicious: Honey, până una alta, cred că mie ar trebui să-mi fie frică să merg cu tine, la cât de violent eshti…
Aragorn: Innebunisem, să mor io! Chiar te-am crezut !
Andrei: Aragoarne, dacă nu vrei, spune acum, că mă sui in mashină shi in juma’ de oră suntem plecatzi deja…
Aragorn: Bine, mă risc!
Sonia: Fată, ash veni shi io …
Deelicious: Pe bune? Mamă, ce mishto ar fi!
Rocco: Băy, asha nu mai merge ! Vreau să vin shi io cu voi! Când plecatzi?
Andrei: Rocco, tzi-am mai spus odată, stai la coadă! I’m in !
Dana: Nebunilor! Dacă n-ash avea atâta treabă, mi-ash lua o zi liberă…
Andrei: Sonia, te inoportunez tare dacă te intreb cum arătzi? Să shtiu cum te recunosc…
Sonia: Fată, imi dai mie rochitza aia albastră?
Deelicious: Păi ce să fac…
Sonia: Andrei, voi fi blondă, sandale de plajă cu toc, rochitză albastră. Crede-mă, n-ai cum să treci pe lângă mine...
Andrei:
Deelicious: Fată, n-ar trebui să le mai spunem ceva?
Rocco: Now what?
Deelicious: Noi de fapt suntem travestitzi. Asha vorbim noi intre noi, fată, dragă, scumpo, pentru că asta este ceea ce ne dorim să fim. Nu, fată?
Sonia: Minte!
Rocco: De data asta, n-am mai crezut-o ! Odată merge, da’ nici noi nu suntem plante…
Sonia: Nu, am vrut să zic că minte, pentru că de fapt Deelicious shi cu mine suntem unu’ shi acelashi individ… Dana, itzi iei liberu’ ăla, că ne duce Aragorn la mare pe amândoi !

Bre discipolii, nu poci să reproduc ce-a fostără la gurile spurcate ale ăstora . Ce-i drept, nu aveau nici motive să fie foarte bucuroshi …

Asha deci, ce-am invătzat din gara asta? Primu’ lucru pe care tre’ să-l avetzi in vedere intotdeauna, afumatzilor! (na, incă un exemplu, că m-atzi omorit, nimic nu’ntzelegetzi...)

Adecătelea, atentzie maximă, pen’că pe net nu shtii niciodată cu cine stai de vorbă!

JURNALU' - Forum: No Life till Metal (continuare)

2009-12-15T08:12:00.000-08:00

Bre cetitorilor, incă una bucată cujetare de la seducătoru’ virtual, că le-am pritocit de-a lungu’ secolelor de cuceriri (clar m-am senilizat !). Asha deci, cu cugetarea aia – bre, tre să vă uitatzi la fufletele fomeilor ( vorbeam la modu’ spiritual, nu la sufletele de le scot la inaintare … numa’ la tâmpenii vă gânditzi, 8sedatzilor !), să intuitzi ce le coafează, ce le-ar da cel mai ghini pe cârcă, alea-alea. Na, shtiu că tre’ egzercitziu pentru asha ceva, da’ măcar zicetzi mersi că avetzi pe cineva care să vă spună ce shi cum. Mandea n-a avutără, fin’că mentoru’ meu a murit in conditzii violente (s-a dat la fomeia mea , da’ asta e altă poveste, v-o spun altă dată). Asha că facetzi bine shi urmăritzi un maestru in actziune, pentru ca la rându’ vostru să avetzi o cât de mică shansă…

Să luăm cazu’ de fatză la purecat. Care va’s’zică, deci shi prin urmare, tipa zice că asculta rock. Booon, am stabilit deci din ce zonă a muzicii tre’ să alegem piesa. Da’ noi nu vrem pentru ca să ajungem intr-un loc comun, now do we ? Acordatzi mare atentzie mijloacelor pe care le avetzi la indemână. I mean, vă vorbeshte seducătoru’ virtual, da? Dacă tot ne invârtim in spatziu’ aista, folositzi-vă cu incredere de tot ceea ce vă oferă. Sună ca dracu’ să-i zici tipei “shtii piesa aia, mamă ce mishto e, n-ai ascultat-o până acum, io o am in winamp tot timpu’…”. Panou’ cu “ASHA NU!”... Da’ voi suntetzi discipolii lu’ Mandea , nu?, n-avetzi cum să greshitzi in halu’ ăsta, altfel nu vă acceptam in cercu’ meu de initziatzi . No sir! noi facem altfel, că d’aia se egzistă You Tube pe lumea asta virtuală. Dăm o cătare mică, shi ‘opa bucata de rupt gura fufii! Biznizuri grele, băăăăăăy …

Sa continuăm! Highly indicated să cautam o piesă care să surprindă, din toate punctele de vedere – să fie mishto, să nu o fi ascultat pân’ la acel moment, clipu’ să fie crâncen, alea-alea. Vezi ce-a ales Mandea pentru tipesa virtuala: Coverdale & Page - “Take me for a little while”. In ce mă priveshte, piesa e doar ok, nu cine shtie ce mega-piesă. Da’ ei nu trebuie să-i linkăresc o piesă cu ce mi-ar plăcea mie (sigur nu va aprecia f'un ditamai Solsticeu'); nope, tre’ s-o lovesc pe dameză la punctu’ sensibil, cu o piesă d’asta de inimă albastră & shit. Sh'acu’ ‘ai să videm dacă linku’ dat de mine se pupă cu cele de mai sus: este baladă rock? Este! E cu suflete albastre, aripi frânte shi inimi rănite? Este! Clipu’ok? Super-ok! Afumatzii ăia din clip arată cum tre’? Păi bre, in zilele lui bune, Coverdale cerea 1.000 de dolari de la fanele care doreau să se dea’n’bărci cu el. Arată bine, dă’l in pana mea de boshorog (unde mai pui că’n clipu’ ăsta, chiar dă ghini di tăt). Last, but not least: e o piesă pe care-o shtie/ascultă orice nătărău? Nu; quite 2 the contrary.

Lady of the Mists: Mishto piesa!

Dragii mei discipoli, poci să vă jur cu mâna p-o biblie, doo cruci semi-ruginite shi patrushpatru de moashte de sfintzi pacatoshi (d’aia nu mai poci io, is ateu ) că am pus bazele solide ale unei posibil-plauzibile viitoare intâlniri (in timp real). Antenă la tata acilea, dacă n-o troznesc p’asta in câteva zile, să nu-mi spunetzi mie “ză …” – shtitzi voi cum. De acum insă incepe gările alea nasolescu, cum ar fi strângerea nodului in juru’ gâtului fufii, stabilirea detaliilor viitoarei intâlniri, etc.

S-ar zice că nu e mare scofală, da’ asta e numa’n aparentză. Nu v-a invătzatără seducătoru’ să trecetzi dincolo de astea? Păi, pă net, oricine poate să se converseze cu oricine, poa’ să filtreze, să trimita inimi shi bezele, să folosească cele mai dulci emoticoane and so on… Da’ când vine vorba de intâlneală in timp real, lucrurile se schimbă radical. Din multiple motive. One, 4 instance, ar fi faptu’ că ei i-ar placea să mai filtreze un pic, asha, pentru a-shi măguli egou’ cibernetic. Un al doilea ar fi că, odată ajunshi in timp real, dispare tot farmecu’ afacerii asteia misterioase, deh, omu’ de la celălalt monitor nu mai este necunoscut, nu mai prezintă acelashi interes. Mai departe, să egzistă chiar shi o mică teamă (ash putea spune de ambele partzi). Dacă nu mă place (zice el/ea), dacă arată ca dracu’ (asta poci pentru ca să zic numa’ io ), dac-o fi cine shtie ce nashparlie/nashparliu, dacă … dacă… dacă…

In concluzie, drumu’ către randevuu’ din timp real trebuie pavat cu atentzie, delicat, fără a trezi nici cea mai mică suspiciune. Bine, dacă intre timp se poate plusa pe ici-pe colo, nu se supără nimeni. Totushi, cu adevărat important este modu’ in care este făcută propunerea. Bre, gânditzi (că nu suntetzi buruieni ), tipa are 26 ani, s-ar putea să arate ghini, alea-alea… In mod sigur are o gashcă de ieshit in orash; de asemenea, nu e fapt bătut in cuie că e singură (nu contează ce-a spus pe net, că-i single, shi io am spus tot felu’ de tâmpenii, asta nu inseamnă că toante e adevărate). De aici incolo, mănushi din puf de mamifer cu pene…

Lady of the Mists: Cu toate astea, Gigi dear, nu uita că n-ai aflat incă preferintzele mele muzicale. Mai shtii, poate’s fan Furbowl…

Hait! Din ‘jde roacheri adevăratzi shi grei, dacă shtie trei de trupa asta, io-mi mănânc tractatu’ aista… Bre cetitorilor, in acest moment, gările astea nu e clare deloc pentru Mandea. Ar fi o situatzie rarissimă să dau peste singura fufă good-looking care ascultă metale grele ca shi Mandea.

Gigi Duru’: Băy, sunt surprins. La modu’ sincer … suprins de-a binelea. Asta dacă nu ai dat un search rapid pe gogu’, te-ai uitat după ceva trupă de death-metal shi dup-aia vii să mă sperii pe mine cu gusturile tale alese… Deshi, dacă le pritocesc putzin, nu cred că tzi-ar fi apărut taman numele ăsta. Serios acu’, tu chiar ascultzi Furbowl?
Lady of the Mists: Printre altele…

Nenicutzilor, sunt pe ele greu de tot. Deci… da! da? … deci, sunt pe ele la greu. V-am zis, nu cunosc trei roacheri care să asculte asha ceva shi totushi dau peste o fufă care are albumu’ ăstora in playlist. Sunt …

… străfulgerat de o intrebare pe care mi-e frică să o pun. Asta pentru că shi io am recurs la neshte tertipuri nu tocma’ creshtineshti greco-catolice bisericeshti unite din când in când… Vă datzi seama la ce mă cujet? Egzact! Dacă fufa e, de fapt, un fuf? Doar shi io m-am dat tipă (in diverse scopuri, urmărind cine shtie ce părposuri) pe net (de fapt, cre’că o să vă povestesc shi o aventură d’asta mai incolo). Nooooo, situatziunea se cere clarificată chiar acu’!

Gigi Duru’: Lady, tre’ să te intreb ceva. Lăsând la o parte teasingu’ shi intzepăturile…
Lady of the Mists: Ce?
Gigi Duru’: Eshti un el sau o ea?
Lady of the Mists: Băy, chiar m-ai făcut să pufnesc in râs…
Gigi Duru’: De ce?
Lady of the Mists: Păi ce drac de intrebare este asta?
Gigi Duru’: Cum adică, ce intrebare e? O intrebare foarte normală…
Lady of the Mists: Gigi, d’asta egzistă profil pe forum. Intri acolo, vezi cu cine stai de vorbă, etc.
Gigi Duru’: Fleoshc! Că nu poci să-mi fac shi io un profil de iuzăr unde să scriu că mă cheamă Brandy, sunt sexy shi fierbinte shi alea-alea…
Lady of the Mists: De ce-ai face una ca asta?
Gigi Duru’: De trei ori treci codrii de aramă! De ce nu? Să mă amuz de tâmpitzii care incearcă să mă agatze, neshtiind că sunt de fapt flăcău…
Lady of the Mists: Bine, atunci itzi confirm că sunt de sex feminin…

Discipolii, iată calea către intâlneala din timp real. Tre’ să recunosc că nu prea shtiam cum s-o dau de gard shi mi-era cam târshă fatză de voi. Adecătelea, ditamai profu’ in ale seductziilor shi nu shtie cum să păcălească o fufă să se vază cu el ochi in ochi. Nu vă ginitzi incă ce metodă o să folosesc? Ia fitzi antenă acilea…

Gigi Duru’: Băy, sunt sceptic de-a stângu’…
Lady of the Mists: What?Pe bune?
Gigi Duru’: Pe bune!
Lady of the Mists: De ce?
Gigi Duru’: Poate o să consideri motivu’ pueril… da’ deh, asta cred io la acest moment.
Lady of the Mists: Păi spune motivul.
Gigi Duru’: Băy, io nu cunosc prea multă lume să asculte trupa asta. De fapt, nici măcar ăia cu care mai beau io o bere la rockotecă nu ascultă asha ceva. Cu atât mai putzin tipele pe care le shtiu. Shi d’aia mi-e greu să cred că am dat peste singura tipa de pe tot mapamondu’ care ascultă trupa asta…
Lady of the Mists: Ete nah! Io ascult shi-s tipă, na!
Gigi Duru’: Dacă spui tu! Da’ serios nu te cred…
Lady of the Mists: Păi shi ce-ai vrea să fac ca să mă crezi ? Vrei să pun poze cu mine?
Gigi Duru’: Ar fi o idee… da’ tzi-am zis, io-s Toma Necredinciosu’ deja. Adică, poci shi io pentru ca să pun pe forum nshpe poze cu o tipă shi zic că io-s aia. Nu-i mare inginerie…
Lady of the Mists: Ei, atunci zi tu ce te-ar convinge…

Nu se egzistă pe tot netu’ emoticon care să arate rânjetu’ lu’ Mandea… Atzi văz’t bre cum se limpeziră situatziunea asta? Ei hai, nu poci să cred că am neshte discipoli atât de aerieni, incât să nu-shi dea seama către ce indreaptă Mandea discutzia asta…

Gigi Duru’: Zici că ascultzi metale…
Lady of the Mists: Da!
Gigi Duru’: Shi că esthi de la capitală… asha scrie la profil.
Lady of the Mists: Aha, deci te-ai uitat!
Gigi Duru’: Normal că m-am uitat.
Lady of the Mists: Dacă scrie acolo, inseamnă că asha e!
Gigi Duru’: Shtii că e concert in seara asta, nu?
Lady of the Mists: Of cors …
Gigi Duru’: Ei, atunci ‘ai să ne videm acolo…
Lady of the Mists: Nicio problema, ne vedem.

Piece of cake pentru un greuceanu ca Mandea.

Lady of the Mists: Auzi Gigi, acu’ mi-am dat seama de ceva.
Gigi Duru’: S-auzim…
Lady of the Mists: Tu ai făcut toată scena asta doar ca să ai cu cine te duce la concert … De ce nu spui bre derect dacă asta vrei?Sau e tot tactică d’aia de-a ta prin invăluire ?

V-atzi speriat? Statzi bre linishtitzi, nu-i nicio surpriză chestia asta. Mă ashteptam. Nu-i plantă, le-a legat shi ea putzin… Contează că a acceptat să ne videm.

Gigi Duru’: Băy, nici chiar atât de pervers nu sunt! Sau … mai shtii?
Lady of the Mists: Ei hai, admite că asta ai urmărit…
Gigi Duru’: Ia zi, cum ne recunoashtem?
Lady of the Mists: Deci nu răspunzi!
Gigi Duru’: La ce să răspund bre?
Lady of the Mists: Maaaaamă ce-o intorci ca la Ploieshti!
Gigi Duru’: Io? Spune la ce vrei să-tzi răspund shi o fac…
Lady of the Mists: Nevermind. La cât incepe concertul?
Gigi Duru’: 21.30.
Lady of the Mists: Păi hai să ne intâlnim la noo sh’un sfert.
Gigi Duru’: Perfect. Cum te recunosc? Ai grijă, tre’ sa fii tipă …
Lady of the Mists: Ăăăăăăăă… o să port un tricou cu Obituary…
Gigi Duru’: Bre, toantă lumea poartă tricouri cu ăshtia. Nu e un reper suficient…
Lady of the Mists: Ba e! Câte blonde inalte cu tricou cu Obituary crezi că vor veni la concert?
Gigi Duru’: Bine, treacă de la mine… Deci, la noo sh’un sfert, da? Dacă mă tzăpeshti, dau veste pe tot forumu’ că eshti un bărbos nerashchetat pe picioare care se dă drept femeie fatală…
Lady of the Mists: Pa!
Gigi Durus: Ne videm!

Monshericilor, trebuie să vă las… e cam târzior, până fac curat p’acilea prin garsonieră (iau in calcul toate posibilitătzile, dacă o conving să vină să ... ascultăm o muzică ?), până fac un dush alea-alea, se face târziu shi n’ajung la locu’ cu pricina.

Băy, imi frec miinile ca un tâmpit de 5 minute! Eh, ce să shtitzi voi, discipoli inocentzi (ca să nu zic afumatzi)? Las’că vă spun io ce s-a intâmplat…

JURNALU' - Forum: No Life till Metal

2009-12-11T09:54:00.000-08:00

Perseverentza! Asta e cuvântu’ cheie … Ca’n bancu’ ăla cu caralii: “proshti, proshti, da’ perseverentzi!”. La urma urmii, nu contează ce fufă ataci. Poa’ să fie căsătorită, single, poa’ să aibă unu, doi, n boyfrenzi, să fie slută, grasă, fromoasă cu spume, blondă dishteaptă sau mai shtiu io cum… important e să perseverezi. N-o lăsa soro! n-o lăsa nicio clipă (pentru o anumită perioadă de timp) shi vei videa că rezultatele nu intârzie să apară . Ce voi pentru ca să spui? Freacă una la cap o lună, doo “ce bine arătzi azi, imi place nou’ tău look, vai! da’ ce bine-tzi vine fusta asta, dacă te mai fâtzii cu picioarele alea prin fatza mea mult, fac infarct, ‘ai nu vrei să ieshim la o cafea?, ei shi ce dacă eshti căsătorită, ce astea căsătorite nu poate…” Blablauri shi alte chestii de genu’ ăsta. Shi apoi incetează brusc să mai spui asha ceva. Breeee, e chestie incercată deja de seducătoru’ virtual… merge ca focu’ ! Nu va trece mult timp shi va veni ea “auzi, tu eshti cumva supărat pe mine, nu, de ce? (doamne, ce infect sunt … mă uit la mine in oglindă shi-mi zic, cu silă’n suflet shi’n priviri " bah ... eshti supeeerb!" ), aaa, te intrebam shi io asha, că in ultimele zile m-ai cam uitat , te-am uitat pe dracu’! am fost ocupat până peste poate, cum să te uit tocma’ pe tine ?! deci, tot pe mine mă iubeshti cel mai mult , mai e nevoie să-tzi spun asha ceva, credeam că shtii deja, dă-o dracu’ de treabă că e evident, deja te gelozesc colegele tale, serios ? păi cum! tu mă păcăleshti, perversule! tu chiar nu trăieshti pe lumea asta? nu mă crezi?!”

Alooooo! Masa e pusăăăăăăăăăăăăă!

Ascultatzi la tata seducătorilor acilea, nu se egzistă fomeie pe lumea asta care să nu aprecieze asha ceva. Chiar dacă nu dă niciun semn, chiar dacă nu lasă să se intrevadă nimic shi o face pe diva de gheatză… breeee, Mandea shtie mai ghini ! Acolo, deep down in sufletzelu’ ei, tot e ceva-ceva. Nu contează că e de genu’ “incă mai arăt bine, uite, mă place ăla, incă sunt sexi shi atrag in continuare privirile bărbatzilor” sau că e la modu’ “na Popeasco, tzoapa dracu’ ce eshti , că pe mine mă place, nu cum te lauzi tu peste tot că nu mai poate de doru’ tău”, sau de orice altă natură (acu’ na, cât oi fi io de seducător, nu poci pentru ca să shtiu tot ceea ce umblă prin tzestele femeilor)… chiar nu contează. Ce importă e că a mushcat shi că odată intrată in horă, ar putea fi dispusă să joace până’n pânzele albe…

Afacerea asta e ca gara aia cu cetătzile asediate – pân’ la urmă, tot pică! Aaaa, că unele capitulează fără rezistentză, altele se opun asha, de amoru’ artei… care-i problema? Poa’ să fie Cartagina intruchipată, d’aia nu mai poci io… romanu’ tot a cucerit-o, pân’ la urmă . Iar satisfactzia e cu atât mai mare cu cât răzbelu’ a fost mai greu, cu pierderi grele shi de-o parte shi de alta (i.e., in termenii acestui tractat d’amor , a rezistat ea cât a rezistat, da’ shi când i-am copt-o, a răsunat camera de tzipete )

Egzemplu zicetzi că vretzi ? Fine, vă dau tot din experentza propre shi personală a lu’ Mandea, da’ din real life, de data asta. Am avutără io năcaz pă una in primu’ an de liceu. Fufă d’aia bine-bine , toată clasa umbla după ea, flori, cadouri, chestii-socoteli… Normal că nu s-a uitat la mine, l-a ales pă altu’ (ăsta stătea in bancă cu mine, imi venea să-i tunez mufa in fiecare zi). Da’ doar nu eram idiot să-mi dau foc la valiză… m-am făcut breten cu el , după ceva timp am ajuns confidentu’ ei shi mai apoi, consilieru’ marital (când aveau brobleme, amândoi veneau la mine) shi tot asha… Strategie soro, nu foi de varză. Shi au trecut anii, evident că cei doi s-au despărtzit, au urmat altzii pe care tipa i-a ales in detrimentu’ meu… Shi? No problemo… am răbdat shi am urzit in tăcere. Iar au trecut neshte ani, de pân’ la urmă s-au făcut 16. Yup, 16 ani de răbdări, de unghii roase la mânie , de abtzineri… greu! Credetzi-mă, greuceanu-greuceanu! Da’ a venit shi anu’ de gratzie shaptishpeeee… când răbdarea lu’ Mandea a fost răsplatită. Nu intru in detalii (v-am mai spus odată, un gentleman nu vorbeshte despre succesele lui la F.M.I. !); de altfel, bănuiesc că vă interesează shi nu prea. Ce e cu adevărat important acilea e că, eventually, a ieshit. M-am tăvălit cu ea? Hell, yeah! A meritat să ashtept totzi acei ani? Oho, nici nu vă datzi seama … Iashte numele ei pe răboju’ meu de seducător? Iashte ! Ash mai face-o odată, cu alta? Of cors…

Asha că luatzi aminte, luatzi notitze, luatzi ce vretzi la urma urmii, pe voi vă priveshte, nu pe mine. Mie unuia mi-a ieshit … doar d’aia sunt “ză greităst virtual lovăr ov ol taims”…

Gigi Duru’: Servus . Nu te-am văzut ieri pe forum.
Lady of the Mists: Bună…n-am avut chef să intru. Am stat mai toată ziua in parc.
Gigi Duru’: Mishto, mai ales că ieri a fost beton afară…
Lady of the Mists: Tu?
Gigi Duru’: Ei, io am intrat... d'amoru' artei asha...

S-ar putea să-mi placă meciu’ cu Lady asta. Te pomeneshti că ea o fi nashu’ lu’ seducătoru’ virtual . Eee hai-hai , că vă’ntrecetzi cu gluma! De câte ori să vă spun, ca să vă intre bine’n’ tzeste? Nu se egzistă fomeia care să-i reziste lu’ Mandea ! Sau dacă se egzista, nu s-a născut incă !

Gigi Duru’: Bre, ai lăsat o intrebare fără răspuns…
Lady of the Mists: Serios? N-am observat…
Gigi Duru’: King te-a intrebat atunci de când eshti fan Megadeth… nu neg că shi io sunt curios să aflu răspunsu’.

Minge la fileu! Incepând cu replica următoare, no matter care va fi ea, Mandea e in cărtzi.

Lady of the Mists: De ce?
Gigi Duru’: Pentru că mie nu-mi place Megadeth . Sorry, da’ asta e. De fapt, dacă stau strâmb shi gândesc prost, ascult, da’ foaaaaaaarte rar.

Atzi fi poate tentatzi să argumentatzi că nu este cel mai bun inceput pentru o discutzie al cărei scop este agătzarea tipei aflată de cealaltă parte a monitorului? Vă asigur că am inceput cu stingu'…

Lady of the Mists:
Gigi Duru’: ‘t’so funny?
Lady of the Mists: Tu! Chiar eshti simpatic. Crezi ca m’atac?

Sa’tzi coacă tzie’un ochi? Să shtii că mă shi supăr tare când imi spui chestia asta cu simpaticu'…

Gigi Duru: Nu’ntzeleg…

Adevăru’ că chiar nu’ntzeleg. Adecătelea, este fan, sau cel putzin ascultă trupa de multă vreme, io vin shi spun cu nonshalantză că mie nu-mi place muzica de-i place ei, iar ea găseste că-s simpatic. Acu’, am mentzionat deja, n-am cum să shtiu intotdeauna ce zburătăcehste prin devla fiecărei tipe căreia ii fac oroarea de a sta de vorbă cu mine…

Lady of the Mists: Nici nu trebuie …
Gigi Duru’: Ăăăăăăăăăă, ok. Da’ tot n-ai răspuns…
Lady of the Mists: Ooops, sorry. Uhm, păi ascult de vreo 10-12 ani cel putzin…
Gigi Duru’: Man, fan adevarat. Nu tragetzi… am greshit amarnic când am spus că nu-mi place …
Lady of the Mists: Stai linishtit. Am trecut demult de stadiu’ fanului obsedat, care sare la gâtu’ oricui dacă spune ceva rău de trupa lui de suflet. De altfel, ascult io, da’ nu-i trupa mea preferată.

Pe undeva, suspectam asta. Rara avis tipa care să asculte metale grele la modu' greu. Mă rog, bagă shi ea acolo un “Nothing else matters” shi lălăieli de genu’ ăsta, da’ n-ai să vezi tipă care să asculte Internal Decay non stop. Well, de acu’ revenim la metode clasice folosite de Mandea. Mai o muzică mică de apare brusc in discutzie, o vorbă de duh (da’ nu prea de duh, ca s-o intzeleagă shi fufa ), mai un complement derect, mai o lacrimă… shi ‘opa iubirili !

Gigi Duru’: Pe bune? Io eram convins că eshti pur sânge.
Lady of the Mists: Nope, nici pe departe…
Gigi Duru’: In cazu’ ăsta, care-i trupa preferată? Dacă egzistă una… Shi nu mă pune să ghicesc, că sigur o dau in bară…
Lady of the Mists: Incearcă …

Atzi văz'tără cum a căzut ca mielu’n traistă (sau mă rog, ca alte animale d’astea de cad ca tâmpitele in prima capcană intinsă; nu shtiu dacă mielu’ se pune, poate ultimele cercetări l-au scos din cauză, da’ mie asha mi se pare. Pălăria mea, uite shi tu ce nume are: miel. Mie-mi sugerează un tâmpit notoriu … Dacă mai punem shi că e ficioru’ unei oi capii , atunci clar am dreptate)? A sugeratără Mandea un joculetz acolo, putzină cochetăreală … bang, a căzut fufa pe cârcă. Seducător, dom’le, nu plantă !

Gigi Duru’: Hmmmm, let me see!

Pauză in care să ashtepte răspunsu’. Evident că puteam să spun orice-mi trecea pe sub chelia pleshuvă lovită de calvitzie, da’ nu asta e ideea. Las-o să fiarbă putzin in suc propriu, la foc domol… shi dup’aia videm noi care pe care.

Lady of the Mists: Te-ai incurcat?

Q.E.D, huh ?

Gigi Duru’: Aaa, nu. Adică, am ajuns la concluzia că n-are rost să răspund. Sunt prea multe posibilitătzi.
Lady of the Mists: Măcar incearcă…
Gigi Duru’: OK, da’mi dai shi tu neshte hinturi, acolo… că altfel, ajung dracu’ să spun că itzi place Michael Jackson …
Lady of the Mists: Fair enough!
Gigi Duru’: Vârsta?
Lady of the Mists: 26.

Bingo! Adevăru’ că’s dracu’ gol (deshi n-am văzt’ără niciodată un drac plin )...

Gigi Duru’: Temperament? Suplimentez, ca să-mi potzi răspunde la intrebare. Temperamentu’ uman (bre, is doctor docent in afaceri d’astea… ) e impărtzit in patru mari categorii: coleric (puternic, da’ nestăpânit), flegmatic (puternic, da’ stăpânit), sangvin (puternic, mobil, adaptabil) shi melancolic (introvertit). Tu unde te incadrezi?
Lady of the Mists: Mishto asta, n-am shtiut. Eshti la psihologie?

Nope, just “ză greităst …”, ‘ai că acu’ shtitzi deja.

Gigi Duru’: Nu, am cetit pe ici, pe colo. S-auzim…
Lady of the Mists: Nu cred că pic egzact intr-una dintre categorii. Mă văd la melancolic combinat cu coleric…

Nu mai spune!

Gigi Duru’: Aspect fizic?
Lady of the Mists: Ce legătură are asta cu …
Gigi Duru’: Vei vedea putzin mai târziu. Deci…
Lady of the Mists: Păi ce vrei să-tzi spun ?
Gigi Duru’: Brief description… 90-60-90, blondă… sau 137-129-144 roshcată, etc.
Lady of the Mists: Să zicem blondă, 1.71 (hait!), nu-tzi spun dimensiunile …

Băy, l-am prins pe Dumnezelea d’un crac! Io-te ce bucată adevărată - blondă, 1.71 (probabil are neshte craci d’ăia până’n’gât! ), 26 de primăveri tomnatice, ce vretzi mai mult?!

Gigi Duru’: Ultima intrebare. Prieten?
Lady of the Mists: Asta chiar că nu shtiu ce relevantză are…
Gigi Duru’: Ei, cum nu? E simplu… El ascultă toată ziua Manowar, incepi shi tu să ascultzi shi in cele din urmă ajungi să-tzi placă chiar. Schimbă el macazu’ shi trece la Iron Maiden, ‘op shi tu după el…
Lady of the Mists: Aaaa, la asta te refereai?
Gigi Duru’: Ca să fiu sincer, mă refeream la asta… printre altele.
Lady of the Mists: De dragu’ discutziei, să zicem că… Te rog, scuză-mă putzin!

Face ea pauză. Chipurili să mă joace pe mine’n foi de vitză… Fah, trucuri d’astea se găsesc pe prima pagină din jurnalu’ lu’ Mandea, iar jurnalu’ are 23741308470 pagini!

Lady of the Mists: Mai eshti?
Gigi Duru’: Still waitin'… Cu nerăbdare, ash putea adăuga.

Oleacă de condimente acolo. Ce dracu’, doar filtrăm deja. Cum bre… se vede cu ochiu’ liber, de la o poshtă. Bre cetitorilor, acu’ scriu io jurnalu’ asta asha, de florile mărului , da’ orice profesor vrea să vază că discipolii lui ishi insusheshte ceva din invătzăturile intzelepte. Dormitzi?

Lady of the Mists: Deci, să spunem că … pentru moment, nu am un boyfriend.
Gigi Duru’: Să spunem sau …
Lady of the Mists: Shi tu acuma… na, nu am. Satisfăcut?
Gigi Duru’: Da, să trăitzi !
Lady of the Mists: Chiar sunt curioasă să văd care va fi răspunsul tău. Deci, care-i trupa mea favorită?
Gigi Duru’: I have no fuckin’ ideea !
Lady of the Mists: Sh'atunci, care-i ideea cu tot circu’ ăsta cu intrebările, cu temperamentul and so on?
Gigi Duru’: Păi, m-am folosit de ocazie ca să te descos …
Lady of the Mists: Tu eshti pe bune?
Gigi Duru’: Băy, nu te supăra… pur shi simplu mi s-a părut că va fi fun…
Lady of the Mists: Gigi… eshti pervers, maică !
Gigi Duru’: Tactică prin invăluire, bre. Da’ recunoashte că a fost pretty funny…
Lady of the Mists: Hmmm… shtiu shi io ...
Gigi Duru’: Ne, ne, ne… nu te las să scapi asha ushor. Să recapitulăm: shtiu că eshti blondă, 1.71 m, n-ai prieten. Informatzii importante. Fuck !
Lady of the Mists: Ce?
Gigi Duru’: Trebuia să te’ntreb shi cum te cheamă…
Lady of the Mists: Asta chiar nu-tzi spuneam…
Gigi Duru’: Ba io cred că mi-ai fi spus… Băgam una cu interconectarea dintre muzică, nume shi … dreacu’, găseam io ceva shi te făceam să-mi spui shi numele tău.
Lady of the Mists: Gigi, tu nu eshti pe treaba ta ! Btw, te pomeneshti că Gigi o fi numele tau…
Gigi Duru’: You neverrrrr know!
Lady of the Mists: Păi zi shi tu ceva despre tine…
Gigi Duru’: Ten mulatru, 1.89, studii superioare, bani cât cuprinde, fromos de pic shi dishtept de bubui…
Lady of the Mists:
Gigi Duru’: Râzi, 'ai ? In loc să-tzi pară ghini… De unde shtii că n-am spus adevăru’?
Lady of the Mists: Ete că shtiu, na!
Gigi Duru’: Bine, atunci zic asha: manelist, am câte doo ghiuluri pă fiecare deget, am bani mânca’tz-ash, dushmanii moare de ciudă, am mertzan, am dă toate fah… Asha-i mai ghini?
Lady of the Mists: Uite dom’le, chiar spune adevaru’! Nu trebuie să-tzi fie rushine că eshti manelist...
Gigi Duru’: Băy Lady, te mănâncă pe schinare shi vrei ca io să te scarpin ?
Lady of the Mists: Manelistule, asha vorbeshti tu cu o damă? Asha vă’nvatză pe voi cântecele alea mishto ale voastre?
Gigi Duru’: Shtii ce? Ia pune urechea sh’ascultă maneaua asta de tzi-o linkăresc acu’, shi mai vorbim dup’aia…

JURNALU' - Chat Room: Single Again (ziua 2) - continuare

2009-12-08T07:19:00.000-08:00

Discipolii, v-o mai aducetzi aminte p’aia cu “pain is the best afrodisiac”? Păi voi credetzi că degeaba am mentzionat io aspectu’ ăsta? Uite fufa, deja vrea să mă ia la pieptu’ ei (sper să n-aibă dracu’ fo doo bărdaci d’alea cu falduri shi cute ), să mă aline, să facă să dispară durerea ca prin minune (e, nu-i nevoie de minuni, e suficient să te dezbraci )… Gara e că tre’ să-mi fac neshte semne la mâini, că o să vrea să vadă urmele suferintzei adânci shi insondabile. O să cam doară chestia asta…

Singur…din nou: In cazu’ ăsta, n-o să ne vedem niciodată ! Serios! Ori ne dăm in bărci asha, neconditzionat, ori… shtiu io ce fac. Vezi? Numa’ din cauza ta m-am deprimat iar…
Suflet trist: Deci n-ai de gând să-mi zici…
Singur …din nou: Sufletzel, pe bune, crede-mă că e mai bine să nu.
Suflet trist: Bine, treacă de la mine!

Uay oamini buni, dac-o mai tzineam mult asha, chiar ajungeam să cred shi io ce dracu’ mint p’acilea. Nu de alta, da’ incepuse să-mi fie milă de mine. Nu vezi shi tu, bre cetitorule, câtă suferintză pe capu’ meu? Ce, crezi că-i ushor să-tzi tai venele shi să stai la perfuzii? Cine shtie ce-oi fi pătzit, delicatu’ de mine, de-am ajuns să comit un asemenea act disperat… Fufili’s de vină, in mod sigur! Păi ele sunt de vină pentru tot ce i se intâmplă lu’ Mandea…Sunt fericit? Fufili’s de vină! Sunt NF ? Tot fufili’s de vină!

La urma urmii, nu-mi vine să cred cât de deprimat sunt. Fir-ii a dreacu’ de nenorocită, io vreau să te iubesc shi tu te joci? Uite ce mi-ai făcut, mi-am tăiat venele (v-am spus că pân’ la urmă ajung să cred ce scriu ). Ashteaptă să-mi revin, fah parashuto, shi-tzi arăt io tzie …

Singur …din nou: Care va’s’zică, deci shi prin urmare, ne alea-alea …
Suflet trist: Amigo, pân’ la alea-alea mai ai ceva de muncă…
Singur…din nou: Shtiam io c-ai acceptat doar ca să te foloseshti de mine.
Suflet trist: Sunt o stapâna dură …
Singur … din nou: Asha mai merge, soro! Care tzi-e poronca pentru sclavu’ tău preasupus?
Suflet trist: In genunchi, vierme nemernic! Indrăzneshti să te uitzi la mine ?
Singur …din nou: Sufletzel, deja au apărut crăpături in gipsu’ de pe ăla micu’…
Suflet trist: Oooof, micutzu’ de el. Dă să pupe mama …
Singur…din nou: Băi, dacă nu termini, tre’să mă duc shi la oftalmolog. Mi-a sărit o bucată de gips in ochi…
Suflet trist: Iubire, asta-i o nimica toată.
Singur …din nou: Auzi, tu ce dracu’ vrei? Să mă’ndrăcostesc de tine rău de tot?
Suflet trist: Drăgutzule, stăpâna o venerezi, te temi de ea … n-o iubeshti!

Na poftim educatziune! Te pomeneshti c-o fi nebuna fo nimfomană d’aia supărată (dă Doamne!) Da’ mi-e cam frică. Dacă Doamne apără shi păzeshte! nu pot face fatză la mai mult de 6-7 iubiri a câte 13 secunde fiecare pe noapte? Că am cam imbătrânit…

Singur … din nou: Shtii ce?M-ai băgat dracu’ la idei… Cum arătzi?
Suflet trist: Ha-ha! De ce?
Singur…din nou: Păi să shtiu dacă-mi trece depresia sau mă tai din nou …

Discipolii, nu uitatzi! E bine să mai aducem asta cu suferintza in discutzie every now & then. Nu de alta, da’ să nu uite tipa că suferim, că suntem lovitzi in pleaznă… Vrem să vrea să ne ia in bratze, să ne shoptească la ureche că totu’ e bine, că nu va lăsa ea să ni se intâmple nimic rău. Dracu’, am mai fost aici! Bine, pentru efectu’ dramatic, dă la fix o lacrimă-doo. Dacă nu putetzi (Mandea plânge la comandă, gara asta cu lacrimili torpilează fufili instant ), băgatzi un desh’t in ochi, ceva; ascultatzi la mentoru’ vostru, când vede fufa lacrima rostogolindu-se incet, e deja pe cârcă. Sărutări peste ochii inlăcrimatzi, jurăminte fierbintzi ca caloriferu’, strângeri puternice, dezechipare rapidă… shi gata durerea, nu mai e !

Suflet trist: Iubire, nu cred că e bine să mă vezi in starea in care te afli, o să-tzi crească tensiunea…
Singur…din nou: Sufletzel, asta mi-au prescris doctorii…Tu eshti retzeta mea. Cât de profund pot să fiu! Te-a mai complementat cineva fodată asha adânc?
Suflet trist:
Singur …din nou: Vrei să te lovesc cu neshte versuri de inimă sfâshiată?
Suflet trist: Ia bagă, Romeo!
Singur …din nou: In depărtarea zărilor albastre, spre care plutim incetishor, Bat tare inimile noastre … FAH, TRECI IN MEA IN DORMITOR!
Suflet trist:
Singur …din nou: Stai că mai e!
Suflet trist: Nu zău?!
Singur …din nou: Sânu’ tău fleoshcăit shi arămiu/Mă face să mă’ngrop de viu/Iar picioru’ noduros/Este nespus de jegos…
Suflet trist: Vai dragule, sunt minunate… Auzi, da' p'astea le shtii?
Decât cu tine’n dormitor/Mai bine nefutută mor !
Singur … din nou: Haualeoooo, stăpâna mea! Nu bine! Nu bine deloc ! Regret amarnic, a fost un moment de rătăcire… Na, sunt sub influentza sedativelor, imi mai joacă feste rimele astea…
Suflet trist: Ce să-tzi spun…
Singur … din nou: Să-mi moară mie ăla micu’ dacă te mintz !
Suflet trist: Văd că suntetzi apropiatzi…
Singur …din nou:Nici nu-tzi imaginezi! E un finutz… Pe incercatelea shi pe luatelea ... !
Suflet trist: Te cred pe cuvânt!
Singur …din nou: Da’ insist să vă fac cunoshtintză…
Suflet trist:

Bre, gata cu filtratu’, e de-ajuns. De-acu’, stabilim detaliili picante…

Singur … din nou: ‘Ai să talk bizniz! Ne vedem sau nu?
Suflet trist: Iubire, nu shtiu dacă pot in seara asta. Trebuie să termin ceva la birou…
Singur…din nou: Băi, tziuie aparatele astea in draci. Cred că mi se’ntâmplă ceva …
Suflet trist: Nemernicule!
Singur…din nou: Pe bune e ceva… mă simt din ce in ce mai rău …
Suflet trist: Ne vedem, ne vedem, ho!
Singur …din nou: Hmmmm, parcă mi-e un pique mai bine. La mine sau la mine?
Suflet trist: Ce-ai zice să ieshim?
Singur …din nou: Bună idee, dar inaplicabilă. Nu cred că sunt in stare…
Suflet trist: Aha, deci să ieshi nu potzi, da’ la prostii te gândeshti!
Singur …din nou: Sufletzel, doctorii mi-au prescris să stăm la pat. Ce-ai vrea, să trec peste cuvântu’ lor?! Uite, nici ca mine nici ca tine… inchiriem un film, facem love nu var shi stăm la teveu. Bine asha?
Suflet trist: Ce film?
Singur … din nou: Bre, am văz’t io odată un film porno cu karate…
Suflet trist:
Singur …din nou: Sufletzel, nu mintz. Crede-mă, a fost una dintre cele mai haioase aberatzii pe care le-am văz’t fodată. Era parodie porno la Rambo cred… sau asha ceva. Alerga ăla de la un dushman la altu’, caftea câte douăj’de inshi deodată shi după ce salva printzesa, ii cerea să-shi arate recunoshtintza …
Suflet trist: Dragule, nu e chiar genu’ de film pe care-ash vrea să-l văd acum.
Singur …din nou: Asha ceva merge?

Suflet trist: M-ai spionat, nemernicule!
Singur …din nou: Ce’cum’ poftim?
Suflet trist: E unul dintre actorii mei favoritzi.
Singur …din nou: Nu-i asha că arată aproape la fel de bine ca shi mine?Da’ de fufă ce zici? Shtii, mă cunosc cu ea… dacă-i propun una mică’n trei, te bagi?
Suflet trist: Nu putem tuspatru?
Singur … din nou: Nebunaaatică mică… Acu’ loveshte-mă shi tu cu ceva…
Suflet trist:

Singur ... din nou: ?!
Suflet trist: Ashteaptă, incepe de la 1'50'' incolo. Tratament pentru depresie…
Singur … din nou: Băi, eshti dilie?! Se zgâltzâie patu’ cu mine…
Suflet trist: Tzi-a plăcut?
Singur … din nou: Mi-au dat dracu’ lacrimili.

Adevăru’ că de când l-am văz’t pe moshulică asta pe net, râd ca tâmpitu’ de fiecare dată…

Singur … din nou: Bre, ai marcat un punct greu-greu cu moshu’ (incă mă mai doare burta, tembelo!), da’ io zisesem să mă loveshti cu ceva mai personal, asha…
Suflet trist: Aaaa, păi de ce nu zici asha vere? Ia să videm, asta e good enough pentru tine?
Singur … din nou:
Suflet trist: Asta e tot ce ai de zis?
Singur … din nou: Nu poci să vorbesc, am gâtu’ uscat…
Suflet trist: Băy, când o să mă vezi pe mine dansând pe piesa asta, te loveshte seceta…

Discipolii, săriiiiitzi! Mentor in pericol! Dacă tembela asta arată măcar pe jumate la fel de bine pe cât le zice, s-au dus dracu’ seductziili mele pe următoarele doo-trei săptămâni. Asha, că p’asta nu cred c-am apucat să v-o spun pân’acu’: fără filinguri pentru fufi! Remember: fufa/fufu’ e inamicu’ . Pana mea, nu potzi să cazi in love cu dushmanu’. Lu’ dushman i-o tragi , il găureshti, il ambuschezi, foloseshti tertipuri de cea mai joasă spetză (ii spui că-i fromoasă/simpatic), il dezinformezi (ii spui că o/il iubeshti ) … mă rog, ce mai găsitzi shi voi p’acolo. Da’ in niciun caz nu te dai la sentiment !

Băăăăy, dushmanu’ e perfid shi insidios, are neshte lucrărili dracu’ de nici nu-tzi dai seama când te-a făcut la dintzi. Iar in momentu’ in care v-atzi dat seama de asta…… deja suntetzi pierdutzi! For good! Discipolii, p’asta băgatzi-o bine de tot la bostan!

JURNALU' - Chat Room: Single Again (ziua 2)

2009-12-02T04:12:00.000-08:00

Discipolii, sunt bine dispus. De ce? Cum de ce ? Pi voi de ce credetzi, breeee discipolii? Păi nu m-am intâlnit cu Mămica Singurică? In acelashi timp ar trebui să vă spun shi că sunt … intr-o clinică, mă refac. Nu, nu mergetzi atât de departe. Pot doar să vă spun că a fost OK. Ce caut in clinică? Ăăăăăăăă , păi i-am spus că, de fapt, nu mi-s tătic. N-am putut bre s-o mintz asha, la nesfârshit. N-am mai rezistat, că remushcărili mă chinuia rău di tăt di tăt .

Cum s-a intâmplat? Well, după amoru’ prim (care-a fost chiar putzin peste OK ), stând ashezatzi unu’ lângă altu’, m-am gândit să-i spun adevăru’. V-am spusără, apăruseră mustrărili, nu mă mai puteam uita in oglindă (era lumina stinsă). Da’ nu mă chinuia incă atât de rău, asha incât a egzistat shi amoru’ doi . Shi trei . După asta insă, suferintza devenise deja insuportabilă .

Asha că am profitat de un moment de calm. Sau cel putzin mie mi s-a părut că era un moment de calm. Adecătelea, tipa era epuizată, abia mai putea vorbi, răgushise (vă datzi voi seama de ce ) … efectiv era stoarsă de puteri. Văzând-o asha, mi-am spus că ar fi fromos din partea mea să-i spun adevăru’.

Reactzia ei a fost exagerată, dacă mă intrebatzi pe mine. Bine, la inceput am crezut că shi-a scăpat limba pe gât. Incepuse să bolborosească, să se innegrească… o videam clar că vrea să zică ceva, da’ nu putea. Ei, shi aici am greshit . Am datără să mă apropii de ea, să o ajut… Shi nu spui vere că a sărit nebuna pe mine? De unde cu zece secunde mai devreme nu mai putea mishca nici măcar un desh’t, acu’ avea energie cât să dea shi la RADET . Shi dă-i shi luptă parte’n’parte! Acu’ mă cunoashtetzi shi voi deja, shtitzi că nu sunt un nevolnic. Cu mâna rămasă intreagă pe inimă vă spun că n-am avut nici cea mai mica shansă. Da’ nici n-a luptat corect ! Mai intâi mi-am luat o palmă’n mufă. Grea palmă! Dacă o eschivam p’asta, cre’că rezultatu’ luptei ar fi fost altu’. Nu cred, cu sigurantză ar fi fost altu’! Da’ asha, orbit partzial fiind, n-am mai putut face fatză atacurilor. Pălăria mea, atzi incercat să vă ciomăgitzi cu fo fufă având cracii pantalonilor ridicatzi doar pe jumate ? Păi atunci nu mai râdetzi ! Am incercat io să fug, da’ m-am impiedicat in nădragi. Nici n-ajunsesem incă la pământ că asta era peste mine… Bre, shi dădea, nu glumă. Acu’, ce să fac? Am inceput shi io să lupt la fel de murdar ca shi ea … Am tras-o cât am putut de păru’ pubian (am shi rămas cu ceva suveniruri) de-a slobozit asta un răcnet ce m-a fudulit de urechea dreaptă cât ai clipi. In cele câteva secunde cât s-a resimtzit, am apucat să mă inchei din doi din doi nasturi, să iau cheile de la mashină shi s-o tai afară din cameră. Credetzi c-am scăpat? Think again ! A ieshit nebuna goală-pushcă, partzial epilată in zona inghinală, urlând ca mama tuturor dracilor. Ei shi pentru că mă grăbeam, mi-am trântit portiera peste mână . Acu’ zbieram shi io shi ea, de ziceai că e un concert de urlete in canon (adevăru’ că m-a tzinut vocea mai ghini ca pe ea, pentru că am astupat-o). Văzând că scap, a pus mâna pe un cataroi shi l-a aruncat după mine… shi-asha am rămas fără lunetă . Bre, credetzi-mă, când am văzut-o micshorându-se in urma mea, am adus multzumiri cerului c-am scăpat cu viatză.

Nu-nu! Aici greshitzi! Vă aducetzi aminte? “A la gher com a la gher!” Asta e, au fost pierderi de ambele partzi, da’ n-ai ce să faci… nu se egzistă răzbel fără pierderi colaterale. In fine… partea plină a paharului este că acum am timp să pregătesc foarte bine următoarea gară. Ia, avetzi fo bănuială către cine-l trage atza pe Mandea?

Singur …din nou: Servus, Sufletzel.
Suflet trist: Buna. Băi, sunt supărată pe voi!
Singur …din nou: De ce?
Suflet trist: Păi mă punetzi să promit că intru pe net shi când intru, nici urmă de voi. Nici tu, nici Cinic.
Singur …din nou: Nu shtiu nimic despre ăsta, probabil o fi avut ceva treburi. Pe bune, e parolist. In ce mă priveshte, te rog să mă scuzi, da’ se egzistă o egzblicatze.
Suflet trist: Normal, intotdeauna există. Lasă, nu e nevoie…
Singur…din nou: Sunt in spital !
Suflet trist: Poftim? Băi, scuză-mă… n-am shtiut! Eshti ok? S-a intâmplat ceva? Auzi, da’ in ce spital eshti tu, dacă ai acces la net?
Singur … din nou: Păi… sunt doctor aici ! Normal că am acces la net…
Suflet trist: Măgarule, chiar m-am speriat că tzi s-a intâmplat ceva!
Singur … din nou: Sufletzel, eshti dulce foc! Tu chiar ai crezut ce-am spus? Am luat laptopu’ cu mine, am internet wireless.
Suflet trist: Băi, tu nu eshti intreg! Spune odată adevăru’… eshti in spital sau eshti doctor?
Singur …din nou: Stai că l-am vazut pe Cinic pe mess. Ii dau un mesaj să intre shi el aici.

Foc incrucishat, discipolii! Acu’ să te tzii…

Singur … din nou: A zis că are ceva treburi, da’ intră shi el cât de curând.
Suflet trist: Băi, zi odată, ce cautzi in spital?
Singur … din nou: N-are rost, pe bune. Mai bine zi tu ce-ai …
Suflet trist: Nu schimba vorba. Ascult …
Singur … din nou: Pe scurt, shi nu mai vorbim despre asta deloc dup’aia, de acord?
Suflet trist: OK
Singur…din nou: Băi, deci nicio vorbulitză, nicio intrebare…
Suflet trist: Da dom’le, spune odată! Parcă văd că iar mă abureshti …
Singur … din nou: Depresie puternică, tăiat vene, mi-au spart ai mei usha, Salvare, perfuzii . Multzumită?

Fah, dac-o crezi p’asta, deseară deja ne iubim curat . Ce dracu’, is la pământ cu moralu’ , fă shi tu ceva pentru mine!

Suflet trist: Nu te cred!
Singur … din nou: Problema ta. Ia zi, tu ce-ai mai facut?
Suflet trist: Tu nu eshti pe treaba ta? Tu chiar… băy, nu te cred. Pur shi simplu, nu te cred.

Discipolii, cam cum credetzi că o dă Mandea la intors acilea? Normal, asta puteam să spun shi io: “folosim ceva strategic”. Evident că folosim… intrebarea era ce? Iar in ceatză, nu? Ufffff… Aducem artileria grea, afumăturilor !

Cinic: Salutare la toată lumea!
Suflet trist: Bună!
Cinic: Bre Singur… cum te simtzi? Eshti mai bine? Băy, n-am avut ieri timp nici să-mi văd nasu’… de-aia n-am putut să mai trec pe la tine . Da’ văz că nu te plictiseshti…
Suflet trist: Mamă, chiar eshti in spital!
Cinic: Bah Singur, nu te’ntzeleg, să mor io! Mie-mi spui să tac ca mortu’, da’ tu dai de shtire la toată lumea.
Singur… din nou: Băy, Sufletzel e exceptzia, da?! In ce-i priveshte pe altzii, nimic. S-a’ntzeles?
Cinic: Gata shefu’, s-a marcat! Nu tragetzi domn’ Semaca (RIP bre!)! Is io, Ciniculică…
Singur din nou:

A venit momentu’ ca Cinic să dispară. Ce-am prezis io, discipolii? Că tipesa mă va alege pe mine inaintea lu’ Cinic? Al’dat’ să pay attention la Mandea, că shtie el ce shi cum. Nu zic, la un moment a avutără shi tembelu’ ăsta de Cinic ceva shanse, da’ na, omu’ e pe felie… shtie shi el cu seductziili astea ghini-ghini.

Ce-mi place la el e că joacă fair-play (v-am spusăra că-mi place mult de el de data trecută, nu?). De fapt, mi se pare că dă dovada chiar de abnegatze shi self-sacrifice . Ptiu, chiar nu mă gândeam ca Cinic ăsta să fie un suflet nobil , da’ se pare că asha e. Da dom’le, se pare că găseshti nobletze d’asta spirituală unde nu te-ashteptzi. Păi cine-ar fi renuntzat asha ushor la o tipesă in favoarea altuia? Pe bune acum, mai am putzin shi ajung să-l stimez chiar pe individu’ ăsta …

Cinic: Dragilor, am intrat ca să ies. Mă aleargă ăshtia ca pe ‘otzii de cai. ‘Ai să fitzi cumintzi. Bre Singur, incerc să vin in seara asta… da’ nu promit.
Singur … din nou: O să vii ca shi aseară . Bah, acum pe bune, stai acasă că deseară ies. Cică nu mai sunt un pericol… pentru moment.
Cinic: Mishto! Păi atunci, hai că trec pe la tine… Sufletzel, ne mai vedem. Să nu pui botu’ la ce spune ăsta, tot io te iubesc mai mult!
Suflet trist: Pa!
Singur … din nou: Băiat bun, Cinic ăsta! No kidding! Daca vrei să intri pe felie cu el, io mă retrag…
Suflet trist: Ce-ai băy, nu tzi-e bine?
Singur …din nou: Păi, văd că vă iubitzi, bezele, alea-alea… Pe bune, nu vreau să vă stau in cale. Dă-o dracu’, la urma urmii, e pretenu’ meu…
Suflet trist: Tu te-ai lovit shi la cap? Ce dracu’ tot indrugi acolo? Nu vreau să ies cu el!

Ha! Primu’ pas – affirmative! ‘Ai sa plusăm putzin…

Singur … din nou: Da’ cu mine vrei?
Suflet trist: Păi nu spuneai tu că eshti periculos?

Pasu’ doi – affirmative!

Singur ...din nou: Eram un pericol pentru mine, nu pentru altzii. Băy, te avertizez: vreau să ne iubim! Dacă mă refuzi, nu shtiu ce-o să fac… da’ să nu regretzi dup’aia.
Suflet trist: Deci clar eshti scrântit! Asha vrei tu să-mi dai chilotzii jos, cu shantaj ieftin?
Singur …din nou: In niciun caz! Prefer să-i dau jos incet, incet, cu dintzii …
Suflet trist: Daaaaa?! Interesting…
Singur …din nou: Păi bre, tu n-ai aflat ultimele descoperiri ale shtiintzei in ce-i priveshte pe suicizi?
Suflet trist: Sunt sigură că o să mi le spui tu…
Singur … din nou: Savantzii au ajuns la concluzia că sexu’ sălbatic shi pervers e singura solutzie . Shi lenjeria cât mai sexy ajută, da’ nu foarte mult. Iar asta din urmă poate avea shi efecte secundare.
Suflet trist: Ca să vezi!
Singur…din nou: Da! D’aia e bine să fii goală, cică face bine nervilor mei intinshi…Băi, iar eshti incredulă. Cine eshti tu bre să te pui cu oamenii cultzi la cap ?
Suflet trist: Doamne fereshte, nu fac io asha ceva! Shi de câte ori pe zi tzi-au prescris medicii?
Singur … din nou: După masă (nu prea shtiu io cum vine pozitzia asta , da’ mă ajutzi shi tu , ce dracu’), intre mese, pe masă… A, shi e regim strict, nu glumă.
Suflet trist: Sărăcutzu’ de tine!
Singur …din nou: Egzact. Deci, ne tăvălim… asta, am vrut să spun ne vedem diseară?
Suflet trist: Eshti sigur că ieshi din spital?
Singur…din nou: Da.
Suflet trist: Iubire (‘opa!), ne vedem. Cu o conditzie…
Singur… din nou: Care?
Suflet trist: Imi spui ce s-a intâmplat cu tine…

JURNALU' - Forum "Mama shi Tata" (continuare)

2009-11-26T02:46:00.000-08:00

Ei bine, ce spunetzi? Cu sigurantză atzi zâmbit, e haioasă treaba. Breeee, n-am pus-o numa’ pentru ca să se amuze fufili. Ala e unu’ dintre rezonurili mele, da’ mai e shi altele. Offff, iar tre’ să fac analiză de text cu voi . Băi discipolii, da’ v-a dat prin bostan că io umblu cu afaceri d’astea subliminale ? Dacă continuatzi să fitzi la fel de superficiali, o să agătzatzi voi fomei când s-o gasi fufa care să-i facă fatză lu’ mandea la ghidushii…

Băăăy, astea e gări d'alea Titulesciene, cu formă fără fond shi invers, da ? Adecătelea, acilea contează shi forma shi ză substance. Atzi văz't cum a sărit ăla ca tigru’ pe săraca femeiushcă? Acolo pasiune bre ! Fomeile apreciază asta, e muzica pentru suflet… Ei, odată ce le implantează Mandea ideea asta in locu’ potrivit, restu’ vine de la sine ! Spunetzi-mi voi, na, ce n-are gara asta? Are romance? Are! (primele noo secunde)… Are tandretze! Cu caru’ … Are shampanie, alea-alea? Păi atunci, ce mai vretzi?

Silvia: Nu eshti sănătos!
Mămică singurică:

Na! Videtzi că le place?

Mami_1: Dacă asta e o noapte romantică she vu, nu te-ashtepta să te vizitez prea curând!
Tătic pus pe shotii: Mami, stai linishtită, hala e doar preludiu’! Shtiu că tu te’ncingi …
Oana: Tăticule, ai chelie ca shi ăla?
Tătic pus pe shotii: Cum ar veni, mă’ntrebi asha, pe-ascunselea, cât de bine poci pentru ca s-arăt, nu?
Oana: Cam asha ceva…
Tătic pus pe shotii: Draga mea, la cât de multe am pe mine, ca dracu’ să arăt shi tot sunt rupt din stele …
Silvia_33: Eshti blond? Inalt? Ochi albashtri? Corp fantastic?
Tătic pus pe shotii: Shi sărut shi bine cu limba’n’gură … Mama dracu’, am 17 centimetri de limbă. Când tzi-o scap pe gât, ajung in esofag una-doo ! Imaginează-tzi ce pot să fac cu ea prin alte partzi…
Mami_1: Uite-asha s-a dus dracu’ chefu’ meu să te pup…
Tătic pus pe shotii: Mami, nu shtii ce pierzi. Imaginează-tzi un sărut: tu (in fundal), io (tot in fundal) shi in prim plan limba mea care inaintează inexorabil către tine. Bine, o sprijin cu mâna , că e lungă shi grea, o mai shi scap, că se mai rup firele din smocu’ ăla de păr din vârf shi alunecă… da’ shi când ajunge …
Silvia_33: Dacă mai aveam dubii, s-au risipit toate. Nu cred că vreau să rămân vreodată singură cu tine.
Tătic pus pe shotii: No problemo! Facem menaj a troa …
Oana: Asha mai vii de-acasă! Cine-i cealaltă?
Tătic pus pe shotii: Are bunică-mea o capră frumoasăăăă ! Da’ frumoasă, nu vorbe’n vânt… Am mai fost cu ea, e fată buna, are fantezie… o să vă placă!
Mămică singurică: Tati, eshti dementzial …

Bre, ash mai sta io să filtrez cu voi, da’ e timpu’ să trecem shi la afaceri serioase. Adecătelea, e fromos să stăm de vorba, ne sintem bine, ne hârjonim virtual, mai una mai alta, da’ să nu uităm cu ce se indeletniceshte mandea shi care-i scopu’ lui…

Tătic pus pe shotii: Mămico, dacă vrei să-tzi inneci amaru’ intr-o noapte furtunoasă, contează pe mine …
Mămică singurică: Tăticule, itzi plac copiii?
Tătic pus pe shotii: Sincer, nu prea … adecătelea, nu shtie ei cum vine afacerile astea cu sexu' pervers, fără inhibitzii . Mai mult mă chinui …
Oana: Răspunde shi tu măcar odată serios!

Ir ui gou! De-aici incolo, afacerea se desfăshoară pe alte coordonate. Continuăm să ne intzepăm cu toantă lumea, vorbim deochiat, dar cu Mămica Singurică jucăm la alt nivel .

Tătic pus pe shotii: Asha deci, vorbim pe serioaselea. Bine! Mămico, tzie itzi plac copiii altora?
Mămică singurică: Nu totzi, normal, insă majoritatea imi plac.
Tătic pus pe shotii: Crezi că ar putea să-tzi placă fetitzele mele?

Băy discipolilor, shtitzi care-i cea mai complicată fază acum? De unde dracu’ fac io rost de doo fetitze ? Shi tre’ să fie shi d’alea destupate, să le invatz una-doo să-mi zică “tati”, să fie dulci shi să mă tzină de mână… Că nebuna asta o să vrea să ne videm in mod sigur, da’ o să vrea s’aducem shi plozii nemernici. Statzi asha, mă trece o idee...

Mami_1: Hopa! Tăticul a devenit brusc serios…
Oana: Câte fetitze ai?
Tătic pus pe shotii: Două (Doamne, trăzneshte-mă, sunt un abject! Auzi, da’ potzi să mai ashteptzi putzin, până după tăvăleală ?).
Silvia_33: Cum te descurci?

Tătic pus pe shotii: Ele sunt printzesele mele . Totul pentru ele, asta e deviza. A fost mai greu când au fost micutze, acum deja comunic foarte bine cu ele. Adevărul este că sunt scumpici foc … mă ascultă, mă ajută shi ele la ce pot. Să le vezi ce drăgutze sunt când facem mâncare. Se mozolesc de sus până jos !
Oana: Drăgutz!
Tătic pus pe shotii: Mămico, nu mi-ai răspuns.
Mămică singurică: Problema nu este dacă le plac eu, ci dacă mă vor accepta ele…

Fah tâmpito, la ce dracu’ te gândeshti? Io doar vreau una mică, nu copchii...

Tătic pus pe shotii: Am o sugestie pe care o voi face publică. Fetelor, dacă avetzi ceva de adăugat, sau dacă credetzi că propunerea mea nu e bună, vă rog să spunetzi…
Mami_1: Ascultăm…
Tătic pus pe shotii: Propun două intâlniri. Mai intâi, mă intâlnesc doar eu cu Mămica. N-are rost să ne intâlnim shi cu copiii de la bun inceput…
Silvia_33: De ce? Dacă tot vă intâlnitzi voi, n-ar fi bine să vină shi ăia mici? Se joacă shi ei, se …

Fah, taci dracu’ din gură! De un’ să scot io doo fete acu’?

Tătic pus pe shotii: Teoretic, n-am nimic impotrivă. Practic insă, ash vrea să mă intâlnesc io mai intâi cu Mămica, să vedem dacă suntem … compatibili. Degeaba se intzeleg copiii, dacă nu ne simpatizăm noi …
Oana: Asta cam asha e…
Mamica singurica: OK.
Tătic pus pe shotii: Mămico, sigur e ok? Dacă ai cea mai mică urmă de indoială, spune acum shi aici.
Mămică singurică: Fetelor, voi ce zicetzi? Să am incredere in el? Că dacă mă sărută cu limba aia a lui lungă …
Silvia_33: Eu una cred că n-avetzi nimic de pierdut, nici unul, nici celălalt.
Mami_1: Exact asta voiam să spun shi eu.

Cum e, discipolii? Imi manâncă toate din palmă au ba ? Nu mai e mult pân’ la amoruri fierbintzi… nu mai e mult deloc !

Tătic pus pe shotii: So?
Mămică singurică: Ne vedem!
Tătic pus pe shotii: Bun. Hai să stabilim detaliile. Ce zicetzi – de acum insă, cel mai important răspuns este al Mămicii – de o intâlnire la munte? Nu vă facetzi griji, plăteshte Mămica …
Oana: Se putea să nu zici tu ceva?!
Mămică Singurică: Sună din ce in ce mai bine …
Tătic pus pe shotii: Stabilim aici ce shi cum shi ne intâlnim direct acolo. Fără numere de telefon, fără arăt asha, sunt imbrăcată invers…
Mami_1: Păi shi cum o sa vă recunoashtetzi?
Tătic pus pe shotii: Mda, nu m-am gândit…

Nu m-am gândit, pe dracu’!

Tătic pus pe shotii: In cât suntem azi?
Silvia_33: In 19, de ce?
Tătic pus pe shotii: Mămico, ce zici să ne vedem la Belvedere pe 21, la ora 21, in camera 21?Cină in cameră, după care… fetelor, ia intoarcetzi-vă cu spatele, să-i shoptesc ceva dulce ...
Oana: O-la-la!
Mămică singurică: Shtiu shi eu?
Tătic pus pe shotii: Mămico, riscuri sunt de ambele părtzi. De unde shtiu că nu eshti o balenă cu mustătzi?
Mămică singurică: Chiar că eshti porc !
Tătic pus pe shotii: Răspunde, nu te eschiva! Mai ai 10 secunde să raspunzi: 9, 8, 7 …
Mămică singurică: Să dea dracu’ să nu-mi aduci flori!
Tătic pus pe shotii: What? Să dea dracu’ să nu portzi Tetra cu mânecutze ...

Well, cam asha luară sfârshit shi această seductziune. Noutătzi când mă’ntorc…

JURNALU' - Forum "Mama shi Tata"

2009-11-23T00:44:00.000-08:00

Poate vă intrebatzi ce dracu’ caută Mandea p’acilea… Vânez, bre cetitorii! O shtitzi p’aia cu rechinu’ care simte picătura de sânge in ditamai oceanu’? Mandea-i mai greu, io simt bitu’ ăla incărcat cu patima fufii de l-a postat.

Tătic pus pe shotii: Vreo mămică amatoare de-o partidă infocată de amor extraconjugal?
Silvia_33: Toate…
Tătic pus pe shotii: Băy, io vorbesc serios shi voi nu mă credetzi…
Oana: Cine-a spus că nu te crede?
Mămică singurică: Unele dintre noi deja te caută la profil…
Tătic pus pe shotii: Păi au ales cea mai nefericită metodă de a afla informatzii despre mine.
Silvia _33: Atunci spune-ne tu…
Tătic pus pe shotii: Nu, nu…nu merge asha. Voi intrebatzi, io răspund. Nu spun nimic de bunăvoie shi nesilit de nimeni, pen’că am mai spus odată asha ceva shi uite unde-am ajuns…

Oana:

Mami_1: Fetelor, de ce suntetzi egoiste shi nu spunetzi ce masculi feroce au intrat pe aici. Tzinetzi numai pentru voi…
Tătic pus pe shotii: Mami (ce bine sună)… ne cunoashtem, nu? Te rog, dă tu nishte referintze despre mine…

Mami_1: Ne cunoashtem?!
Tătic pus pe shotii: Păi tu ai spus chestia cu masculu’ feroce. Acum nu te mai preface in mămică devotată familiei/sotzului, doar shtii că nu eshti asha…
Mami_1: Sssssst! Să shtii că nu suntem numai mămici p’aici…
Tătic pus pe shotii: Shi ce? Dacă intră sotzul tău, il felicit pentru alegerea pe care am făcut-o . Ce dracu’ vrea mai mult: gospodină-gospodină, mamă dedicată, bună la … shtitzi voi ce, că io roshesc dacă spun chestii d’astea …

Oana: Auzi tăticule, dar dacă te intâlneshti tu cu cine nu trebuie ?
Tătic pus pe shotii: Imposibil…
Oana: E, imposibil! Se intâlneshte el munte cu munte, ce să mai vorbim de om cu om…
Tătic pus pe shotii: Nuuuuu…io mă refeream că e imposibil din punct de vedere tehnic.
Silvia_33: Te pomeneshti că sotzia ta nu shtie să folosească calculatorul?
Tătic pus pe shotii: Nu honey, mă refeream la cu totul altceva.
Mămică singurica: Păi spune odată la ce…
Tătic pus pe shotii: Sunt un tatic singurel …

Am lansatără prima torpilă la apă… acu’ ashteptăm reactzii. Ce vă uitatzi asha, n-atzi mai văzut niciodată VIPuri de aproape ? Da, m-am dat drept un tătic singurel. Sunt un porc . Cum spunetzi voi! E pentru o cauză nobilă ...

Silvia_33: Fetelor, prospătură!
Mămică singurică: Shi mie 3 kile, vă rog !
Oana: Adică, eshti singurel acasă shi itzi arde de prostii, sau …
Tătic pus pe shotii: Oana dear, drept cine mă iei?
Mămică singurică: Dom’le, răspunde scurt shi la obiect. Tzi-am mai spus, la unele dintre noi asha ne fâlfâie urechile că s-a făcut curent deja …
Tătic pus pe shotii: Potzi să faci o listă ? Nu de alta, da’ nu m-ar deranja…
Oana:
Silvia_33: Uite cum evită răspunsul…
Tătic pus pe shotii: Moa? In niciun caz…
Mami_1: Atunci răspunde la intrebare!
Tătic pus pe shotii: Fetelor, nu e corect! Voi v-atzi coalizat toate impotriva mea…
Oana: In loc să spui merci…
Tătic pus pe shotii: Să shtii că ai dreptate!
Mămică singurică: Răspunsul, tăticule…

Mămica este prima in colimator, clar! E insistentă, prezintă avantaje (e singurică), are homor. Nasol că are shi copchil … da’ poate il ia tac’so, la nevoie. Shi nici măcar nu e nevoie să-l ia! Nu stă la locu’ lui, ii scap doo bastârci in figură de nu se vede … Bah brotac, stai dreacu’ la tine in cameră shi uite-te la desene animate – mami a ta shi cu măndelu’ au de discutat una-alta…

Tătic pus pe shotii: Rog repetatzi intrebarea! @ Mămică singurică: age/sex ?
Silvia_33:
Oana: Cum adică A/S? E mămică, nu vezi?
Tătic pus pe shotii: Shi ce, nu l-am văzut io pe Arnold intr-un film că era mămică? Noooo, acu’ trebuie să verifici toate alea …
Mami_1: Tăticule, n-o mai intoarce că nu tzine! Eshti singurel acasă sau singurel pe bune?
Tătic pus pe shotii: Singurel pe bune… Da’ dac-ash fi doar singurel acasă, care-ar fi diferentza?
Mămic singurică: A/L? Adresa exactă, că am chemat deja taxiul shi trebuie să shtiu unde vin…
Oana: Vin shi io

Mami_1: Oana, te spun. Eshti femeie măritată…
Tătic pus pe shotii: Mami, nu fi geloasă. Nu-tzi fă griji, n-o să te inlocuiască in inima mea…Shi apoi, o aventură acolo, mică-mică, nu strică niciodată. De fapt, este egzact ce trebuie pentru o căsătorie fericită…
Mămică singurică: Spui odată adresa aia?
Tătic pus pe shotii: Vii cu gând de pace sau…
Mămică singurică: Nu prea.
Tătic pus pe shotii: Trebuie să vă avertizez asupra unui aspect…
Silvia_33: Anume?
Tătic pus pe shotii: Vetzi deveni dependente ! Pe bune! Prima dată e gratis… dup’aia numa’ pe bani. Da’ pentru grupuri fac reducere ! Ca la muzeu…

Oana: Tăticule, dacă vreau să văd fosile…mă duc la Antipa!
Tătic pus pe shotii: Oana, pretzu’ pentru tine tocmai ce-a crescut cu 50%…
Mami_1: Dacă eshti asha bun, cum de eshti singurel la vârsta ta?
Tătic pus pe shotii: Poveste scurtă shi veselă… da’ n-am de gând s-o spun, că e prea dureros pentru mine.
Silvia_33: Ei hai, fie-tzi milă de noi…
Tătic pus pe shotii: V-am spus - după prima noapte cu mine, intervine dependentza. Shi asta e, fosta mea a muritără de supradoză . De-aia v-am avertizat, nu cumva să patzitzi shi voi asha ceva…
Mămică singurică:
Mami_1: Ashaaaa să mor shi io ash vreaaaaaaaaaaa …
Tătic pus pe shotii: Gata, nu mă mai joc cu voi. Io vorbesc despre lucruri serioase shi voi credetzi că e jucării ...

Ce’nseamnă experentza de viatză… D’aia imi plac mie fomeile măritate. Nu mai trebuie să le duci cu vorba, la teatru, să te dai cult la cap. Dracu’, ii cunosc pe bărbatzi mai bine decât se cunosc ei. V-aducetzi aminte de gara aia care circula pe net acu’ ceva vreme, aia cu nevoile ce trebuie satisfăcute in cazu’ fomeilor shi al barbatzilor? La femei era nevoie de ‘jde milioane de chestii, nu le-am retzinut că erau prea multe. In schimb, p-alea pentru bărbatzi le-am retzinut pentru că erau doar două “1. dă-i mâncare; 2. dezbracă-te!”. Scurt shi la obiect… Unii au zis că e cinism, că asha shi pe dincolo. Not me! IMHO, bancu’ ăsta denotă o cunoashtere perfectă a masculului. Dracu’, in ce mă priveshte, io poci chiar pentru ca să shi sar peste punctu’ 1 ...

Oana: Fetelor, nu mai fitzi rele. Omu’ a suferit o tragică pierdere shi voi …
Tătic pus pe shotii: Oana, pot să-mi pun capu’ la pieptu’ tău siliconat să mă mângâi incet-incet?
Oana: Porcule!

Bre, râdem, glumim…da’ nu se concretizează nimic. Adecătelea, nu shtiu pe cine să mă focusez, că toate fufili astea e super-adevărate.

Tătic pus pe shotii: Băy, hai să revenim la lucruri serioase!
Mami_1: Hai!
Tătic pus pe shotii: Deci, care vrea o tăvăleală?
Tătic pus pe shotii: Hai nu fitzi cutre, că am trecut shi io prin chestii d’astea. Recunoashtetzi sincer, aia da, aia da… shi vedem dracu’ ce pot face pentru voi.
Silvia_33: Io recunosc… nu vreau !
Tătic pus pe shotii: Mintzi cu nerushinare! De fapt vrei, da’ tzi-e rushine să recunoshti cu fetele astea de fatză ...
Mami_1: Io cred că are dreptate Tăticul…
Tătic pus pe shotii: Normal că am dreptate. In fiecare dimineatză, aceeashi mutră boccie pe perna de lângă tine. De 12 ani. Du-te bre shi spune altuia că nu vrei shi ceva nou, io n-am cum să te cred…
Oana: Asta cam asha e…
Tătic pus pe shotii: Ia mai luatzi in calcul shi următoru’ aspect. Povestea de mai sus are shi revers…
Silvia_33: Adică…?
Mami_1: Shi pe mine m-ai băgat in ceatză.
Tătic pus pe shotii: Adică shi ăla de lângă voi se scoală de aceiashi doishpe ani lângă mutra voastră ofilită … Uite aici: http://www.220.ro/mva5KC0trM/Ce-Face-Bautura-Din-Om Voi ce credeatzi, că iubirili astea conjugale durează pe vecie?
Mami_1:
Oana: Uite porcu’ …
Tătic pus pe shotii: Băi, vreau să văd shi io una dintre voi care să zică “Tăticule, nu mai pot de doru’ tău. Te vreau acum!” verde, pe shleau… Uite, io unu’ spun sincer, fără nicio problemă – vă vreau pe toate !
Mămică singurică: Tăticule, io una te vreau !
Tătic pus pe shotii: Primu’ loc s-a dat! Altcineva?
Mami_1: Păi nu-tzi ajunge una?
Tătic pus pe shotii: Tu chiar crezi că consortu’ tău te iubeshte numa’ pe tine?
Mami_1: Dacă-l prind, i-o tai !
Tătic pus pe shotii: Da’ ce-ai bre cu săracu’ om? A greshit shi el…
Mami_1: A greshit?! I-o fac bucătzi …
Tătic pus pe shotii: Nu, io mă refeream că a greshit când te-a luat pe tine …
Oana:
Mami_1: Băi, tu tzi-ai inshelat nevasta?
Tătic pus pe shotii: Dah! Normal…
Mami_1: De ce normal?
Tătic pus pe shotii: O shtii p’aia din familia Bundy, când a spus el “I miss good sex…” ?
Silvia_33: Adică ce, nevasta nu e bună la pat?
Tătic pus pe shotii: Bre, după o vreme, ori nevasta, ori gaura din tăblia patului… tot aia !
Oana: Maaaaaaaaaaaamă, ce măgar eshti…
Tătic pus pe shotii: Oana dragă, dacă consortu’ tău nu-tzi spune asta, inseamnă doar că e mincinos … nu că nu e adevărat!
Mami_1: Oare asha gânditzi totzi?
Tătic pus pe shotii: Ei, nu chiar tontzi. Io, spre egzemplu, fac notă aparte. Sunt un romantic. Uite-aici, doar pentru a vă face o imagine despre cum decurge o seară romantică cu mine...

JURNALU' - Chat Room: Single Again (ziua 1) - continuare

2009-11-16T04:24:00.000-08:00

Bre cetitorii, mie unu' chiar incepe să-mi placă rău di tăt de tembela asta. Pă bune !

Suflet trist: Băi, totul a fost ca in filmele cu proshti! Tzipam ca o descreierată, p’asta o făcusem deja terci…Porcu’ s-a repezit să intervină intre mine shi ea… shi mi tzi l-am luat la poshete . Imi pare rău ca nu era mai grea… c-am dat in amândoi.
Cinic: Shi flăcău’ n-a zis nimic? Nu te-a cârpit, nu te-a dat afară?
Singur…din nou: Ce sa zică bre, că era Sufletzelu’ in focuri acolo. Soro, mie unu’ mi-ai plăcut…

Suflet trist: Pân' la urmă, m-a luat de mâini shi m-a scos afară, in casa scării. Dobitocul, mi-a inchis usha in nas, că io voiam să intru inapoi, s-o iau p’aia la poceală.
Cinic: Shi?

Suflet trist: A inceput tura doi! Shi urlă in scară, bate cu picioarele in ushă... Băi, nu mă mai interesa nimic in momentul ala. Puteau să iasă toate babele, la dracii care-i aveam cred că le băteam shi pe ele .
Singur …din nou: Shi n-a ieshit ăsta la tine?
Suflet trist: Nimic! Nici nu s-a clintit… după vreo zece minute cât am urlat io, am obosit shi am plecat. Mi-am inchis telefonul, m-am dus la ai mei shi m-am culcat.
Cinic: Băi, nici nu shtiu ce să-tzi spun… De părut rău, nu-mi pare, că asha am făcut o burtă de râs cu tine . Da’ pentru a-mi respecta numele, uite-te shi tu cine e măgaru’ in gara asta…
Singur … din nou: Nu’ntzeleg ce vrei să spui…
Cinic: Păi, unde era prietena ei cea mai bună?
Singur…din nou: In acelashi loc in care se găsea shi prietenu’ ei. Că nu te-am intrebat: eratzi pe felie sau doar preteni?
Suflet trist: Nu eram căsătoritzi, dacă asta mă intrebi. Trebuia s-o facem in vară…
Cinic: Mai bine că s-a intâmplat acu’, serios. Cine shtie ce se mai intâmpla la nuntă. Ia uite aici, ca să-tzi mai treacă…

Singur … din nou:
Suflet trist: Nu se poate asha ceva! Super-mishto, mi-a plăcut…
Cinic: E, vezi de ce-ai scăpat?
Suflet trist: Sincer ?Incă-mi pare rău…
Cinic: ?
Singur…din nou: Cum dracu’ să-tzi pară rău dupa ce tzi-a făcut, nu eshti intreagă?
Suflet trist: Nu, nu. Imi pare rău că eram de câtziva ani impreună shi asha s-a dus totu’ la canal. Nu-mi pare rău după el, doar nu-i singurul pe lumea asta. Imi mai pare rău că s-a terminat asha, pentru că au fost shi chestii faine…
Cinic: Da’ de tipă?
Suflet trist: Mă doare’n ! A mai făcut ea faze d’astea, da’ am zis că i-a venit mintea la cap, nu mai suntem pushtoaice de 19 ani. Nu vreau s-o mai văd cit oi trăi.
Cinic: Hmmmm…
Suflet trist: Ce?
Cinic: Păi tu tot cu tipa ai treabă… Adică, spui că nu mai vrei bărbatzi, alea-alea, când de fapt tu ai năcaz pe prietena asta a ta. Regret s-o spun, da’ Napoleon avea dreptate !
Singur … din nou: Cinic, da’ tu ce-ai pătzit frate, de-o tzii una shi bună cu faza asta? No offence…
Cinic: Pas…
Suflet trist: Băy, eshti nashpa ! Adică io torn ce am pe suflet, râdem, ne simtzim bine pe seama mea, da’ când vine vorba de voi… ne retragem cu demnitate …
Cinic: La mine nu-i nimic amuzant de spus…
Singur … din nou: Nu asta contează… Hai, că Suflet trist a spus de-a fir a păr!

Cinic: Păi spune tu primu’!
Singur …din nou: La mine… shi la mine e ceva amuzant (cred). Nu trec nici d’al dracu’ de câteva luni cu o tipă. Nu shtiu de ce.

E, asha, o idee ceva-ceva, am io

Suflet trist: Câtzi ani ai?
Singur … din nou: Sunt destul de bătrân, bre, am 28. Am prieteni care acu’ ashteaptă primu’ bebe, altzii se insoară…numa’ io am rămas ca tâmpitu’ singur.
Cinic: Poate eshti urât, bre…

Auzi bah Cinic, oi fi fiind tu un alter ego d’al meu, da’ asha te troznesc dacă mai spui d’astea, de nu te vezi…

Singur …din nou: Taci bre, te aude fata asta shi te crede… Nu mă face să pun poze cu mine, că se aglomerează p’aici instant…
Suflet trist: Ei hai, sperie-ne cu frumusetzea ta
Singur …din nou: Il shtii p’ăla din Piratzii din Caraibe?Io mi-s…
Suflet trist: Băi… nu te-am văzut io la Mall ?
Singur … din nou: Tot ce-i posibil…
Cinic: Erai cu schiloada aia de-a ieshit Miss England sau cam asha ceva…
Singur …din nou: Bine spus, eram… m-au părăsit toate .
Suflet trist: Dragule, dacă arătzi după cum spui, te anuntz că sunt singură, disponibilă, horney… dacă vrei, ii trimit pe-ai mei la tzară in secunda asta …
Singur …din nou: “… dacă arătzi”! Eshti cam incredulă, nu crezi?
Cinic: Lasă dom’le fata, că e pătzită! Ce-ai vrea, să-tzi sară in bratze una-doo?
Singur …din nou: Nu m-ash supăra!
Cinic: Amice, stai la coada… că shi bratzele mele is larg deschise…
Suflet trist: Dacă nu vă duelatzi, nu facetzi nimic …
Singur …din nou: Bre Cinic, nu te sfătuiesc. Adecătelea, ai văzut shi tu, săbii, pistoale, alea-alea… N-are rost, zic …
Cinic: Aici, adevăr grăieshti. Doar nu crezi că ai avea vreo shansă?
Singur …din nou: Am o propunere… ce-ar fi să ne troznim amândoi cu Suflet trist? Dac-o ia pe coajă, rămânem tot noi doi… Ptiu, io-te ce dracu’ am spus… m-am dat in fapt!
Suflet trist: D’aia eshti tu singur ?
Cinic: In cazu’ ăsta, Sufletzel amore mio, nu-tzi rămâne decât o optziune…
Singur… din nou: I-auzi! Shi cam care ar fi aia?
Cinic: Caută-tzi bărbatzi in altă parte, că shi io’s homosexual ca shi ăsta ...
Singur…din nou: ‘Ai bah Cinic, dă-o dracu’! Tzi-am mai spus de-atâtea ori… nu mă mai da de gol. Poate m-am săturat de fundu’ tău păros ...
Cinic: Păi vino bre shi spune verde’n’fatză… nu umbla cu mânăreli. Vino shi spune bărbăteshte… Stai, că era să uit să-i spun fetei: draga mea, el e parteneru’ pasiv in relatzia noastră

Suflet trist: Voi nu suntetzi normali…Vă shtitzi?
Singur …din nou: Dacă-l vad de la spate… dezbrăcat … cred că-l recunosc !
Cinic: Aiurea… Ai uitat când mi-ai jurat dragoste veshnică intr-o noapte intunecată?
Singur…din nou: Eram sub efectu’ vrajilor. Fato, fugi de ăsta ca de dracu’… Se duce la vrăjitoare, d-alea cu vrăji făcute pe creste de cocoshi fără creastă, vudu shi chestii d’astea oculte… asha m-a pocnit shi pe mine. Altfel cum?
Cinic: Mi-s sharmant baaaaaaaaay…

Discipolii? Facem pariu că tipa o să iasa cu mine primu’ shi abia dup’aia cu nătărău’ ăsta de Cinic? Huh? Shi ce dacă tot io-s Cinic? Ce mă’ntereseaza pe mine aspectu’"? Cinic ăsta, dupa câte văd io, e băiat dishtept, e fromos, are trecere la fomei , in fine… alea-alea. Adecătelea, imi place de el mult de tot . Dacă tipa vrea să iasă cu el primu’, să mor io dacă ii bag strâmbe. De ce? A câshtigat omu’ inima fufii fair & square… sănătate shi virtute vere! Nu m-a călcat pe bătături, nu ne-am injurat… cum să mă apuc io să-l improshc cu noroi?Păi, dacă m-apuc acu’ shi ii spun fomeii ăsteia că Cinic e insurat, cu doi copii acasă shi plin de datorii, credetzi că mai are omu’ cea mai mică shansă să facă shi el ceva ? Tre’ să ai inimă de câine să te pui in calea fericirii omului, zău asha …

Suflet trist: Păi shi io cu cin' votez ?
Cinic: Psssst… auzi, să nu care cumva să-i spui lu’ diliu ăsta de Singur, că el incă nu shi-a dat seama, rămâne secretu’ nostru. Asta e homo 100%. Shtii shi tu că unii sunt bisexuali… da’ el nu … ăsta varsă chiar shi numa’ la ideea că tre’ să sărute o fată .
Singur … din nou: Te-am auziiiiiit!
Suflet trist: Deci, singura mea optziune eshti tu!
Cinic: Greshit! Optziuni ai o grămadă… De altfel, dacă nu mă crezi, potzi să incerci shi cu Singur…
Singur … din nou:
Cinic: Eu sunt doar cea mai bună optziune…
Suflet trist: Cât de norocoasă pot fi ...
Cinic: N-ash zice…norocu’ tzi-l shi faci, după părerea mea. Bine, ai fost tu la locu’ potrivit la timpu’ potrivit, da’ puteam să trec pe lângă tine fără să te bag in seamă… Asha că, deshi imi este greu să recunosc, trebuie să ai shi tu ceva merite.
Singur …din nou: Sufletzel, dacă te abureshte cu gargara asta de doi lei gogoshi, atunci chiar nu meritai să te scot la o cafea …
Cinic: Bah! De unde-ai tu bani de cafea? S-auzim? De la mine, nerecunoscătorule… Te tzin pe mâncare shi băutură, casă, mashină, barcă la scară (Suflete, tâmpitu’ chiar a incercat să se ducă pân’ la Romană cu ea)… shi tu mushti mâna care te-a hrănit. Fata mea, ascultă la un om pătzit: dacă creshti sharpele la sâni, pân’ la urmă rămâi fara silicoane

Deci, nu-mi vine să cred ! Să vezi că afumatu’ ăsta de Cinic mi-a luat-o inainte! Bah, cu dume d’astea de dat pe cârcă toante fomeile vrei tu să agătzi fomei? Dacă te-a crezut, inseamnă că nu merită ceva mai bun, afumatură ce eshti! Mai lasă-mă bah discipol tâmpit in pace ! Tzi-am mai spus, ce dacă tot io’s Cinic ? Vreau să mă răfuiesc cu afumatu’, na, ai tu ceva impotrivă ? Atunci, du-te dracu’n banca ta shi ia notitze… Auzi bah Cinic, ai noroc cu discipolii ashtia, că te făceam mâncare de cartofi (nu-mi place mie să zic terci na, iar comentatzi ?!)!

Suflet trist: Dragilor, trebuie să vă las, am ceva treburi de făcut.

Fah, tu te-ai scrântit ? Cum adică, să ne lashi? Dacă-l lashi pe idiotu’ ăsta de Cinic , n-am nemic impotrivă… Da’ pe mine? Tu să mă lashi pe mine ?! Io cre’că nu shtii who you’re fucking with ...

Singur … din nou: Cum adică, ne lashi? Vii, ne zdrobeshti inimile… care erau deja zdrobite, nesimtzito (‘opa, am vrutără pen’ca să spui nesimtzitoareo) shi dup’aia zici senin că pleci? Scuză-mă că am crezut că eshti mai altfel decât toate celelalte ...
Suflet trist: Da’ chiar trebuie să plec…
Singur … din nou: Nu te cred, na!
Cinic: Nici io!
Suflet trist: Băi, suntetzi nishte drăgutzi, da’ io sunt la servici shi am stat o grămadă de vreme cu voi. Am shi treburi de făcut ...
Singur …din nou: La servici la ora asta? Da’ ce lucrezi, fato?
Suflet trist: Nu contezază… da, sunt la servici la ora asta. ‘Ai vă pup !
Cinic: Nooooo, ntzz-ntzzzz. Stai soro, stai asha că nu-i asha… Zi când mai intri p’acilea, ca să shtim shi noi ce shi cum. Sau dă o adresă de mail, ceva… n-am investit in tine sentimente, bani, alea-alea, ca să dispari tu ca măgaru’n’ ceatză …
Singur … din nou: Zi-le Loredana!
Cinic: Cine dracu’i Loredana ?
Singur… din nou: Bah, taci dreacu’ din gură shi lasă fata să răspundă…
Cinic: Nuuuu, io vreau să shtiu cine-i Loredana !
Suflet trist: Pe cuvântul meu că suntetzi haioshi !
Singur … din nou: Atunci zi-mi numa’ mie când mai intri pe net.
Suflet trist: Nu shtiu… chiar am treabă.
Cinic: O adresă de e-mail, ceva?

Suflet trist: sex_pervers@ yahoo.com!
Singur… din nou: Să mor io dacă nu-tzi scriu la adresa asta! Deie dracu’ să nu răspunzi …
Suflet trist: Băy, lăsatzi-mă dracu' să mă apuc de treabă!
Cinic: Da’ ce-tzi facem noi, soro? Tu te’ntinzi la vorbă acilea. Spune clar, limpede ca lumina noptzii când mai intri shi mai videm noi dup’aia …
Suflet trist: Bine, intru mâine la aceeashi oră. E OK?
Singur …din nou: Da’ un telefon n-ai?
Suflet trist: Am spus că intru mâine la aceeashi ora! Nu e de-ajuns?
Cinic: Dacă ne dai tzeapă? Că ne-au mai tzăpit shi altele …
Suflet trist: Nu suntetzi normali, clar!
Singur … din nou: Promitzi că intri mine?
Suflet trist: Promit, na ! E bine asha?
Cinic: Nu dai shi tu un pupic acolo, de plecare?
Suflet trist: Băi …am spus că vreau să plec de juma de oră shi voi mă tzinetzi aici !
Cinic: Da’ nu-i asha că suntem frumoshi?
Suflet trist: Gata, chiar trebuie sa ies…
Singur …din nou: Heeeeeei! Heeeeei! Hellooooouuuuuuuuu? Ce se aude cu pupicu’ ăla? Păi ce, crezi că scapi asha de ushor?
Suflet trist: nebunilor !
Singur … din nou: Na bah Cinic, că numa’ pe mine ma iubeshte! Nu-i asha, Sufletzel ?
Cinic: Bah, tu ai ochii poncish sau eshti chior shi n’auzi? Sufletu’ vietzii mele, lămureshte-l pe netot că de fapt io's alesu' …
Suflet trist: Băi gata, plec! Pa…
Singur … din nou: Să intri mâine! Te iubiiiiiiiiiiiiiim...
Cinic: Cum o să te iubesc io… nu te mai iubeshte nimeni !

Acilea, am spus-o pă bune. Tâmpitu’ ăsta de Singur… n-are nicio treabă cu iubirili astea grele . L-am văz’tără io bre … a agătzat-o pe una, a suit-o in mashină, răpidea acasă, dezechiparea … fază cu adult content… shi totu’ a durat numa’ 6 ore ?! Păi ce drac de lover eshti tu, bah ? Tu crezi c’aici eshti la olimpiada lu’ Chappelle?

JURNALU' - Chat Room: Single Again (ziua 1)

2009-11-13T05:12:00.000-08:00

Well, prin peregrinările cibernetice ale lu’ Mandea, am datără peste afacerea asta cu “Single again”. Chat room-urile de genu’ ăsta sunt mană cerească, fără doar shi poate. Numa’ afumatzi shi afumate care-shi plâng de milă, tipi shi tipe emo , lacrimi - “laaaacrimi, noooptzi in laaacrimi, fără tineee…” (imagine cu mandea răcnind din totzi bojocii) shi cum dracu’ mai era piesa de-o cânta nătărăii ăia de la Talisman, “amintirili mă răscoleshte, amintirili mă chinuieshte”… Una peste alta, numa’ d’ăshtia degeaba.

Bah coclitule, tzi-ai găsit femeia cu altu’? Cocosheaz-o ! P’ăla lasă-l in pace, nu-i el de vină (dracu’, dacă-i taman Mandea?!) - pălăria mea, omu’ a incercat! Păi ce-ai fi vrut?! Fufa se izmeneshte pe lângă el, bulane descoperite putzin câte putzin, ishi mai aranjează decolteu’ egzact atunci când e singură cu ăsta in birou… De elastic să fi fost omu’ shi tot i se intărea…

Fah fufo, il suspectezi pe barbac’to că se pregăteshte să te lase? Vine acasă mâncat, satisfăcut, cam pute a parfum străin, nu te bagă’n’seamă deloc, ba mai mult, cât p-aci să te scalpeze că te-ai apucat să-i arătzi ultima ta achizitzie de lenjerie intimă când era meciu’ cu Dinamo? Fuck him! Adecătelea, pardon! Fuck me … sau pe altu’ ca mine (da’ tot mai bine pe mine!). Nu sta fah ca tâmpita să boceshti noaptea in bucătărie, făcând planuri peste planuri, scriind biletzele pe care pân’ la urmă le arunci la cosh . Du-te'n orash, ia-tzi neshte tzoale d’alea rupere, bagă un machiaj profi … shi filtrează la greu! Cu oricine! Cu mine, cu tine (‘opa, sorry, am greshitără aci!), cu mine din nou, cu mandea shi tot asha… Amatori de-o idilă romantică scurtă shi la obiect găseshti oricând, oriunde...

Bre cetitorilor, shtitzi vorba ceea din bătrâni “pain is the best aphrodisiac”. Afumata-i la pământ, na, tocmai ce-a lăsat-o iubirea vietzii ei, plânge shi suspină tânăra domnitză că Shtefan se războieshte cu … (hâtz, stai că ăsta-i alt film!). Păi e cel mai bun moment să ieshi la atac. Da’ nu te duce ca nătărău’ cu oishtea’n’ gard din prima; nu sări pe ea cu replici “dă-l incolo că nu te merită…”, etc. Las-o să plângă, oracăie shi tu lângă ea, spune-i… De fapt, mai bine vă egzblic prin puterea egzemplului…

Suflet trist: … Să-i ia dracu’ pe totzi! Dacă sunt shi bărbatzi de fatză, să mă scuze, da’ n-am de gând să spun “persoanele de fatză se exclud”. Din punctu’ meu de vedere, totzi sunt la fel.

Mânca-te-ar tata pe tine de supărată pe viatză ce eshti! Fah, pun pariu cu primu’ dintre discipolii mei că te abureshte mandea’n doi timpi shi trei mishcări. Dragilor, tipele astea de zbiară in stânga shi’n dreapta că asha shi pe dincolo, rănitele sângerând abundent din inimioara lor spulberată de unu’ sau altu’ … astea e cea mai ushoară pradă ! E normal, dă-o dracu’! Fomeia are shi ea nevoie de un umăr pe care să plângă, de-o alinare (fah, după ce te-alină mandea , o să devii lesbie pentru tot restu’ vietzii tale ), de-un suflet care s-o intzeleagă shi să-i aline durerea pe care nu poa’ s-o ducă …

Singur…din nou: Honey, te’ntzeleg mai bine decât crezi .Da’ să shtii că shi io ash putea spune egzact acelashi lucru despre femei. Il shtii pe flăcău’ ăla, Napoleon?Adu-tzi aminte ce-a spus…
Suflet trist: Băy, dacă n-ai ce face, du-te in altă camera cu prostii de genu’ asta…

Cam abrupt inceputu’, da’ gările astea nu merg intotdeauna ca unse. Mai e shi neshte asperitatzi, rugozitătzi, alte bălării de genu’ asta… da’ nu contează, sunt detalii minore in the larger picture. Tre’ doar experentză pentru a trece ushor peste ele, atâta tot…

Singur … din nou: Prostii?! Uite, ca să vezi că am ce face, o să te rog să-mi explici de ce sunt prostii…
Suflet trist: Ce să-tzi spun, toate femeile sunt curve! M-am săturat până’n gât de asta…
Cinic: Păi shi noi suntem la fel de sătui de tâmpeniile spuse de voi!
Suflet trist: Băy, tot ce spun io e că nu suntetzi in stare să vă tzinetzi chilotzii pe voi!
Singur…din nou: Asta-i tare!
Suflet trist: Te pomeneshti că n-o fi adevărat?
Cinic: Suflete, se pare c-ai luat-o pe coajă (ca multzii altzii de p’aici, de altfel). Da' ia zi, flăcău’ asta de tzi-a tras-o era homosexual?
Suflet trist: Nu, de ce?
Cinic: Pentru că bănuiesc că s-a dus să se tăvălească cu alta decât tine, d’aia! Ce-ai de zis despre asta?

Cetitorii, ce zicetzi, il urâm sau nu pă Cinic asta?Se bagă ca musca’n lapte! Bre zevzecilor, să nu dea dracu’ să zicetzi ceva rău de el, că tot mandea e shi ăsta... Să-i spunem incă un sfat de la seducătoru’? Deci, gara asta prezintă o multzime de avantaje, insă pen’că voi incă mai avetzi cash la gură, vă voi egzblica tot io…

Avantaju’ număru’ unu: tipa crede că stă de vorbă cu mai multzi indivizi. Mare avantaj, pen’că la un moment dat, aproape toată lumea se plictiseshte să stea de vorbă cu un singur individ. Ei bine, in acest fel, ii creez iluzia că stă la taclale cu unu’, cu altu’, că fiecare’shi mai dă cu presupusu’ in problema asta sau aia (deh, unde’s mai multe inimi rănite e mai ghini). What? Is măgar? Bah cetitor zevzec, tu n-ai auzit-o p’aia cu “In dragoste shi’n răzbel, totu-i permis”? Ce pălăria mea, scopu’ meu declarat e să mă drăgostesc cu fufa asta. Suferă? So what ? După ce i-o coace mandea, o să sufere shi mai mult … Bre, a la gher com a la gher. Dracu’, tre’ să egziste shi neshte rănitzi in răzbelu’ ăsta al sexelor. Dacă e pă d’astea, mandea chiar ii face un bine. Cine shtie, după ce dă cu capu’n’prag din nou, poate invatză shi ea cum să le-o tragă altora… Ashaaaaaa, avantaju’ doi: poci pentru ca să joc băiatu’ bun – băiatu’ rău. Nu shtii niciodată ce neam de om ii place tipei. Asha, are de unde alege… Avantaju’ trei: nu apar altzi tâmpitzi in discutzie (sau apar foarte putzini). Păi ia pritocitzi putzin: postează tipa, shi imediat apar doo posturi d’ale mele. De fapt, poa’ să fie chiar mai multe, pen’că in mod sigur o să fiu in dezacord cu mine. Adecătelea, domn’ Cinic ii trage una lu’ Singur … din nou , ăsta replică shi tot asha. Pân’ la urmă fufa o să treacă intr-o tabără. Shi guess cine-o ashteaptă in tabăra respectiva? Măndeluuuuu’…

Suflet trist: Aia chiar e o parashută nenorocită.
Singur…din nou: Nu mai spune! Parcă mai devreme afirmai că eshti sătulă de d’astea…
Suflet trist: Nu suntem toate la fel. Cele de mai sus sunt spuse in cunoshtintză de cauză.
Cinic: Ca să vezi! De unde atâta cunoshtintză de cauză?
Suflet trist: Păi a fost cea mai bună prietenă a mea…
Cinic: Sufletzel, ai fost beton la faza asta…
Suflet trist: Băy, la cât de supărată sunt, shi tot mi-a venit să râd shi mie. Nenorocita dreacu’…
Singur… din nou: Când s-a intâmplat fericitu’?
Suflet trist: De vreo trei săptămâni… Ei, mi-a mai trecut, să mă fi văzut in primele zile.

Mi-ar fi convenit, că atunci era chiar shi mai ushor. Zi shi tu, sufletzel rănit, trist, lovit crunt de soartă, părăsită shi abandonată de iubit shi prietenă… Eram de pus pe rană la faza asta

Cinic: Inseamnă c-ai meritat-o! Clar… p’asta tzi-ai făcut-o cu mâna ta.
Singur … din nou: Adevărat lucru manual …
Cinic: Ia zi, cum a fost? Dacă vrei…
Suflet trist: Stai băy că n-am nicio problemă. Tzi-am spus, mi-a mai trecut, acu’ chiar sunt ok.
Singur… din nou: Păi… ashteptăm cu nerăbdare!
Suflet trist: Plec dimineatza la servici. Eram varză, răcită cui. Il intreb “mă duci shi pe mine?” Porcu’ cică nu poate, că tre’ să ajungă nu shtiu unde. Mă vede că abia mă tzin pe picioare, da’ nu, omu’ nu poate să intârzie . In fine… plec, nicio problemă. Ajung la servici, dau ochii cu shefu’, imi spune ăsta să plec inapoi acasă, că-i imbolnăvesc shi pe ceilaltzi…
Cinic: Băiat deshtept, shefu’ ăsta al tău!
Suflet trist: Băy, e ok. Shi are dreptate…de fapt, e pătzit. Acu’ un an, a venit una de la contabilitate cu gripă shi’n doo zile a pus pe butuci toată firma.
Singur …din nou: Să revenim!
Suflet trist: O sun pe scroafa asta, cu gându’ s-o rog să mă ducă shi pe mine acasă. Nici n-apuc să deschid gura, că-mi spune nu pot să vorbesc acu’ shi-mi inchide telefonul. Chem un taxi, na, o fi având femeia vreo shedintză, ceva… nu poate.
Cinic: Mishto!
Suflet trist: Mishto-mishto ! Ajung acasă, văd mashina parcată, da’ nu-mi sună incă clopotzelu’. Intru shi-i văd călare, in câmpu’ muncii…
Singur …din nou: Băi sufletzel, chiar eshti funny, să mor io !
Suflet trist: Adică?
Singur… din nou: Adică, eshti funny. P’aici vezi numa’ mutre d’astea sorcovite, care mai de care mai lovit. Văd că tu nu eshti asha…
Suflet trist: Ei, nu mai sunt! Tzi-am spus, să mă fi văzut atunci…
Cinic: Păi stai bre, ce-ai făcut când i-ai văzut?
Suflet trist: Asta a fost foarte tare. Parashuta era deasupra, că asha-i place lu’ domnu’. Băi, am luat-o de păr shi am dat-o cu capu’ de totzi peretzii. Imaginatzi-vă că in timpul ăsta urlam de cred că am speriat tot blocu’…
Singur… din nou:
Suflet trist: Lu’ Victor i s-a făcut flască instantaneu . Uite ce cap de toantă am… imi aduc aminte de toate detaliile astea…

JURNALU' - Chat Room: Romantic (continuare)

2009-11-12T09:08:00.000-08:00

Băy, credetzi-mă că shtiu ce zic… dacă eram lângă ea, in doo-trei zile de chat clar hâtzâiam un pat pe undeva. Mama dracu’ de viatză, ca n-am denero . Adecătelea, mi-ar trebui denero la greu pentru toate fufili astea de se perindă prin viatza mea electronică. Dacă eram shi io ficior de shtăban, era o gară. Mă duceam la babacu’ “dă bah shi tu acolo fo 15.000 de ioro, trăi-tzi-ar familia!, nicio problemă fiule, da’ pentru ce-tzi trebuie?, păi, vreau să mă duc să i-o trag lu’ una din Chicago shi costă avionu’ pân’acolo, alea-alea, da’ de unde shi până când in Chicago?, eh, am agătzat-o pe net shi mi-a zis să-i imping o vizită, asha fiule, asha te vreau, cu cât mai multe cu atât mai bine, nu-tzi fă probleme cu banii, pentru asta sunt eu tatăl tău, ‘ai să trăieshti, săr’mâna mult, doar ai grijă, fiule, safe sex shi alea-alea, stai linishtit bre…”. Din păcate, lucrurile nu stau asha. Tâmpitu’ ăsta de taică-meu (al'fel, băiat de treabă), in loc să facă bani, a făcut orice altceva. Asha că stau prost la capitolu’ finantze. Shi pentru acest motiv pierd o grămadă de posibilitătzi clare de hâtzâială. Bine, nu-mi pare rău pentru mine (is băiat mare, poci pentru ca să trec peste asta – adecătelea, mă duc la nevastă ) da’ mi se rupe sufletu’ de fufili astea care mă ashteaptă… Nasol tare să stai noaptea s-o … cujetzi, gândindu-te la săraca fată ce ashteaptă, in dantele negre, gata pregatită pentru o zbenguială de zile mari care din păcate nu va avea loc niciodată.

Lovely Lady: OK, then I have another question.
Dr. Love: Hit me again, milady!
Lovely Lady: What’s your real name?
Dr. Love: Does it matter? Bcoz I cannot imagine a better name for you than Lovely Lady…
Lovely Lady: It does. Not that much, but it matters. If you don’t want to answer, fine…
Dr. Love: It’s Mandea.
Lovely Lady: Mandea? Sounds …unusual. What kind of name is it?
Dr. Love: Gipsy.
Lovely Lady: Wow! Are you a gipsy?
Dr. Love: Is this of importance?
Lovely Lady: Just answer the question!
Dr. Love: Why? What’s so important about it?
Lovely Lady: Do I always have to force you to answer my questions? Pls answer!
Dr. Love: I will answer only if t tell me your real name 2!
Lovely Lady: It’s Jasmine. Your turn…
Dr. Love: One more question!

A'nnebunitara la faza asta. Clar! Cre’ că deja dă cu pumnu’n'tastatură, pen’că ii simtz nerăbdarea de aici. Gara e că nici io nu shtiu sigur cum să procedez, in functzie de răspuns afacerea asta poate continua sau se poate intrerupe abrupt. Shi dacă eram tzigan, ce? Fo problemă, ceva? Adecătelea, tziganii nu poa’ să shtie shi ei pă engleză, alea-alea, tre’ să fie totzi ascultători de manele, violatori shi manglitori de fiare vechi? In fine… ce dracu’i zic?

Lovely Lady: No! No more questions… just answers.
Dr. Love: If it is so important 2 u… I’m not gipsy. Satisfied?
Lovely Lady: To the contrary. I’ve always had this dream, fantasy, however you wanna call it, that I would meet a gipsy person who would turn my life upside down…

Nu zău?! Păi trage tu o fugă până’n Ferentari shi intr-adevăr e posibil ca unu’ să-tzi răvăshească viatza. Surpriza la drum de seară… Mai intâi un viol mic asezonat cu ceva perversiuni, apoi câtziva pumni in gură ca să nu te duci la politzie, da’ oricum va trebui să te duci, pen’că răvăshitoru’ te-a lăsat shi fără bani shi fără acte…

Dr. Love: I’m already sorry I didn’t say I was gipsy …
Lovely Lady: I once traveled to Spain. One night I went to a plaza where there were some flamenco dancers. And there was this guy, all black and red, and he had the most incredible eyes I have ever seen. He stared at me just for a few seconds, but I barely could refrain myself not to jump all over him.
Dr. Love: If I go now and ask an old gipsy man to adopt me, would it count?
Lovely Lady: Yes, it would! Definitely…
Dr. Love: Could you wait online for, say, 2-3 hours? After that, I’m a brand new gipsy… I already have something red that suits me…
Lovely Lady: That’s just my luck! I talk to somebody, I kinda like him (atzi văz’t bre că deja am vrăjit-o? 'Aidi bre, ce dracu’, is un adevărat… ), he says his name is gipsy, but in the end, it turns out he’s not gipsy at all…
Dr. Love: So you like me!
Lovely Lady: Just a bit…
Dr. Love: Is it enough for a dinner? Real time?
Lovely Lady: Hmmmmmmm… Could be.

Boooon! Auzitzi bre cetitorilor, cică au făcutără savantzii neshte studii shtiintzifice de shtiintză pe masculi shi fomei, in ce priveshte sexu’. Cică fomeile nu se gândeshte la sex decât de fo 2-3 ori pe zi. Nu-i rău, huh? Adecătelea, una mică dimineatza (preferabil a blow job, avantaj masculu' ), dup’aia una pe la prânz shi incă una mică seara (daca s-ar putea un threesome ar fi beton, cu conditzia ca tipele să facă toată treaba, că masculu’ e obosit). Ei, in ce-i priveshte pe masculi, lucrurili stau mai nasol: ei se gindeshte la sex odată la fiecare … 52 secunde ! Gară cu care tre’ să fiu de acord. Adecătelea, mă uit la persoana mea shi-mi dau seama că concluziile savantzilor respectivi se aplică. Lucrez intr-un mediu infestat de fomei (bine, care mai urâte, care mai fromoase, care mai asha, care mai altfel). Da’ pân’ la urmă irelevant, pen’ că tot mă cujet la afacerea cu sexu’ foarte des. La urma urmii, ăla care-a zisără “noaptea toate pisicile e negre”, mare dreptate a avut. D’aia nu mai poci io că tipesa/tipesele nu arată la standarde occidentale. Merge la o tavăleală? Merge! Ei, atunci ce atâta tămbălău? Că doar nu m-oi duce să mă afishez cu ea la Cannes!

Na, cum ii spun io ăsteia că de când mă tot conversez cu ea, am avutără 3409817304 fantezii erotice? Că o să se băshice imediat - "cum?, măgarule shi porcule, io credeam că eshti un finutz shi că ai intentzii curate, ‘ai sictir fah! intentiile mele e curate, ce e murdar in faptu’ că vreau să ne hâtzâim?! "

Băy leidiz end jentlemen, ‘ai că fomeile astea mă nervează cu nervii negativi! Acu’ mă adresez cetitoarelor – ceee făi fufilor, voi nu vretzi una mică te pomeneshti? ‘Ai să fim sobri! Nu vretzi cu oricine, asta e singura diferentză dintre voi shi noi! Shi de fapt nici bărbatzii nu vrea cu oricine, ei e silitzi, e constrinshi să accepte orice oferta . Păi voi atzi auzit de cazu’ de fortză majoră? Nu? Ei bine, vă egzblic io… Fortza majoră este acel eveniment, imprevizibil shi insurmontabil, aflat dincolo de orice posibilitate de control. Păi, când trece nemernica pe lângă mine shi fundu’ i se mishcă in ritmu’ ochilor mei (sau ochii mei se mishcă in ritmu’ fundului – mă rog), cum dracu’ să nu fie caz de fortză majoră? Shtitzi voi ce greu e să discutzi cu ăla micu’ in asemenea situatziune? Dialog imaginar “Băy, stai dracu’ la un loc, nu vezi că suntem la sirvici, ei shi? d’aia nu mai poci io, mie-mi arde a , nu mă'nteresează locatzia, băy dobitocule, stai potol, dacă mă cheamă dracu’ shefu’ acu’... nici nu pot să mă ridic de pe scaun, shi care-i problema mea? (mamă, da’ impertinent eshti, că’tzi scap fo citeva'n'cap acu’!), ce, io am pus-o p’aia să se fâtzâie in fatza mea, păi shi ce-ai vrea să fac, băh tembelule? nu shtiu shi nici nu mă’nteresează, tre’ să faci ceva, băy tâmpituleeeeeee, tu crezi că asha merge gările astea, mă duc la ea, ii spun că tu ai chef de zbenguială shi ea cade pe cârcă?, asta nu e treaba mea, io te fac pe tine fericit, tu ce dracu’ faci?, cum mă faci tu fericit mah , nu vezi că mă bagi la belele?, io ?!, etc”.

S’auzim, avetzi voi probleme de genu’ ăsta ? Aaaaaaaa, nu? Păi atunci gurrrrrrrrrrrrrreaaaaaaah! gura! Că am obositara să tot auz “tontzi bărbatzii e neshte porci!”. Ai văzuuuut! Păi, dacă suntetzi asha sensibilicoase, ia identificatzi-vă bre cu problemele bărbatzilor, shi dup’aia mai vorbim… Să vă văd shi pe voi frământându-vă creerii cu scenarii de genu’ “cum s-o păcălesc frate? că se lasă greu shi face pe inabordabila, de unde dracu’ să scot denero ca s-o duc la un munte, la o mare, ceva, shi n-am nici timp, băga-mi-ash picioarele!, iar tre’să spun că plec cu treburi de la firmă shi e ca dracu’, că ma ia ailantă fufă la intrebări ” shi tot asha… Ei, cum e? Nasol? Atunci ciocu’ mic, da ?!

Revenir! Shi pentru că’s nevricos la acest moment (având in videre shi că n-am ce pierde, pen’că n-o să am niciodată parale să mă duc să mă vaz cu fufa asta de mă tot hablaresc cu ea), ‘ai s-o spunem p’a verde.

Dr. Love: And then what?
Lovely Lady: I don’t understand…
Dr. Love: After the dinner… can we fuck?
Lovely Lady: WHAT?!
Dr. Love: Ooops, it slipped my mind… Uhm, I should reformulate: Can we have sexual intercourse? Can we …you know! Lay in the hay? Get hanky-panky?
Lovely Lady: You asshole! I cannot believe I wasted my time with you…

Io-te-te! Ce reactzie inveninată ! Da’ ce-am spusara ?! Mă rog, poate n-am spus-o prea delicat in primă instantză, da’ asta e … pân’ la urmă, ăsta era targetu’ meu. Dă-o’n pălăria mea de mironositză, ce, te pomeneshti că ea a crezut că io eram cavaleru’ ei pe cal alb? Fah, pân’ la 28 de ani n-ai invătzat că nu se egzistă asha ceva pe lumea asta?

Gata, nu mai răspunde. A plecatără. Neam de traistă, n-are pic de maniere…nici pa n-a zisara! Putea shi ea să zică acolo ceva, da’ deh, cic'am ofensat-o shi a prins ură personală pe mine. ‘Ai bye!

JURNALU' - Chat Room: Romantic

2009-11-11T00:03:00.000-08:00

Dr. Love: Hello!
Lovely Lady: Hi there.

Am uitat să spun (da’ brobabil că shtitzi), că in camerele astea de chat potzi să stai de vorbă cu o tipesă, cu mai multe, cu toate…in fine, cu câte vrei. Potzi sa foloseshti tehnica mileniului III (adecătelea camera web shi alte acareturi), să auzi doar vocea interlocutorului, să ascultzi muzica… Intr-un cuvânt, posibilitătzile sunt nenumărate. Io unu’ nu folosesc decât căshtile (pentru a auzi vocea tipei shi pentru muzică), nu shi camera web. Fug de asta ca dracu’ de tămâie. Asta pen’că sunt …comun (alooo, ca infătzishare, da?! )Nu v-am spus? ? Eh, oi fi uitat. Da soro, is destul de comun. Bine, nu sunt Muma Pădurii in varianta masculină, da’ nici Fat Fromos nu-s. Nici pe departe. Ei, shi pentru acest motiv, mă feresc de inventzia aia nefericită. Poate ar trebui să spui că pe vremuri imi era mult mai ushor să agătz o fomeie, să una-alta. P’atunci nu erau nenorocitele astea de camere , arză-l-ar focu’ pă tâmpitu’ ăla de le-a inventat ! Intrai in vorbă cu fomeia, intrebai shi tu ca omu’ A/S/L, răspundeai la aceeashi intrebare, shi dup-aia dădeai din tine tot ce puteai. Adecătelea, era esentzial că nu te vedea shi asha nu-tzi dădea reject din prima. Desigur, după ceva vreme venea gara cu pozili: “trimite shi tu o boză acolo, ceva, să văz shi io cu cine stau de vorbă, de ce fah? ce, asha nu potzi sta de vorbă?, ba da, da’ ash vrea shi io să te vad cum eshti in realitate, shtii shi tu că …”, etc. In fine, trimiteai shi tu singura poză in care ieshisei vreodată bine, trimitea shi ea (‘ai că nici ea nu era cine shtie ce zână!),mă rog … dura până când se ajungea la vizualizarea mutrelor. Acu’, una-doo, pune camera pe fatză! Da’ poate că nu vreau, na!

Dr. Love: And how r u 2night?
Lovely Lady: Just fine. U?
Dr. Love: Same here. How come I haven’t seen u b4?
Lovely Lady: Oh, I don’t come in here that often. Just from time to time…
Dr. Love: That’s not good. That’s noooooooo good. I crave here 4 some lovely company and u… I mean, if all ladies did as u, then … I would b lost!
Lovely Lady: Oh, thanx. That is sweet.

“Zice mintea mea in gându’ ei”, sweet pe dracu’. Spun shi io ce-mi trece prin cap, cine shtie… poate o ieshi ceva. Mai ales dacă tu zici că nu intri prea des p’acilea, asta inseamnă o shansă in plus. Shi la urma urmii, nici nu mint prea mult. Adecătelea, unu’ dintre motivele pentru care fac asta e că I really like company. Iese ceva, bine. Nu iese, prost (asta a fost cujetare din categoria “putzu’ gândirii” ). Da’ oricum, rămân cu filtru’, care aduce, prin insăshi natura lui, ceva satisfactzii. Adecătelea, dacă vezi că tipesa e willing, atunci potzi shi tu să-tzi măguleshti amoru’ propriu shi să-tzi spui – “ehe, dacă era asta aci mai aproape, mamă-mamă ce orgie ar fi ieshit!”). Shi te duceai a doua zi la sirvici plin de avânt shi multzumit de sine shi le spuneai celor doi-trei colegi cu care te intzelegi mai bine despre asta. Bine, ei shtiu că eshti căsătorit, itzi cunosc nevasta (poate d’aia chiar te intzeleg mai bine decât crezi )nevestele lor sunt de fapt prietenele de bârfă ale nevesti-ti, deci egzistă riscu’ ca vreunu’ să-shi scape gura la betzie... Da’ tzi-l asumi, ce dracu’. Shi pe de altă parte, nimic nu-i mai plăcut auzului decât “Asha băy, shi zi mai departe! P’ormă ce-a zis?”

Dr. Love: No, I mean it. And the sweet person around here it’s u. Oh well, the lovely person ... my bad!
Lovely Lady: You really are sweet, aren’t you?
Dr. Love: Just tellin’ the truth! Now then … can I ask u a more personal question?
Lovely Lady: Already gettin’ to personal ?

Aha, care va s’zică, filtrăm deja, huh? No problemo duduie, că io-s tata tău … Da’ ca să vezi ce jmecher sunt, o să o iau pe ocolite asha, ca să fie latzu’ mai dulce shi mai bine strâns.

Dr. Love: Only with ur permission. Please don’t be offended! I meant …
Lovely Lady: I’m not offended . Not at all. Just teasin’ u a bit…
Dr. Love: Uffff, you ladies…! Always coquette? I almost started worrying, as I thought I could have upset u (tho I saw no possibility of doing it…).
Lovely Lady: You should know better, dear doctor! After all, it is you the Dr. Love…

Asha deci… Ei, atzi văz’t cum deveniră situatziunea asta critică? Adecătelea, tipesa deja imi spune că io ar trebui să shtiu una-alta, filtrăm un picque asha, alea-alea… Suntem pe drumu’ cel bun, oamini buni! Yes, sir! Suntem pe drumu’ cel bun…

Dr. Love: That’s my name, indeed! So, it’s OK with you if I ask?
Lovely Lady: By all means…
Dr. Love: … Would u like some music?
Lovely Lady: Of course! But … this is not personal.
Dr. Love: Oh, it is, bcoz I shall pick the tune, and you’ll tell me what do you think about it…
Lovely Lady: Dr. Love! Are you trying to…?
Dr. Love: Obviously!
Lovely Lady: OK, I will say no more for the moment… I’m waiting for the music to start.
Dr. Love: Here we go!

‘Ai să te văz cum cazi pe cârcă la cât de sensibil sunt…

Lovely Lady: I love this tune! I simply love it! How did you know?
Dr. Love: Didn’t you just say I was Dr. Love?
Lovely Lady: Yes, but… What were the odds to pick this one, out of the thousands out there?
Dr. Love: My Lovely Lady, it’s … magic!
Lovely Lady: Magic?
Dr. Love: Course! Do u want another trick?
Lovely Lady: Another? Already? You seriously …
Dr. Love: For you!
Lovely Lady: You didn’t even let me finish and… and… I should use this as well!
Dr. Love: This turns out 2 b a very romantic night. Or is it just me…?

Eram sigur că vor trece câteva clipe până când avea să răspundă. Ei, nici ea nu era chiar atât de surprinsă, da’ totushi nu o dădusem deloc in bară. Pân’acu’, ca la carte… ceva complimente, o piesă “blue hearted”, o floare (deh, doar nu dădeam bani pe ea, puteam să-i trimit o plantatzie intreagă). Nicio broblemă…

Lovely Lady: Uhm, no! I mean… I feel great too. I really blushed, you know? This is unusual for a conversation over the net … I guess.
Dr. Love: A conversation?!

Mamăăăăăăăăă, cum ashteptam să spună chestia asta… O ashteptam, pen’că apare inevitabil shi pen’că asta e o chestie pe care o joc ca un mare maestru ce mă aflu

Lovely Lady: Sorry! I didn’t want it to sound like this. Really! I wanted to say …

Chipurili, mă dau lovit. Oricum ar fi, gara asta tot iese. Fie că măcar din politetze neagă vehement orice rea intentzie (da’ tre’ să shtii sa joci cartea mai departe, nu trebuie plusat prea mult), fie e chiar pe bune shi spune că a vrut să spună asta, ailantă, c-o fi shi c-o pătzi… Bine, cazu’ secund e cel fericit, da’ nici dacă marjezi pe afacerea cu politetzea nu stai rău deloc. Numa’ că ia mai mult timp, mult mai multă atentzie, alea-alea…

Dr. Love: My Lady, it was my turn to tease you a bit… It seems it worked out.

Si cu asta, I really scored! Adecătelea, i-am aratat tipei că sunt shi un tip inteligent (ce dracu’ ), pe lângă faptu’ că sunt shi delicat shi alea-alea. Imposibil (pentru o tipesă) – cel putzin asta e parerea mea, da’ poate ar trebui să mai studiez - ca un tip care este shi sensibil shi amuzant să nu fie simpatic. Zice ele tipele că nu contează cum arătzi, că apreciază calitătzile interioare & shit. Nu zic că n-o fi asha, da’ pân’ acolo mănânci doo pâini! Adecătelea, tipesa se uită ghini-ghini la tine, de sus până jos - să arătzi bine, să fii imbrăcat asijderea, că asta denotă că ai ceva gust shi poate, ceva denero, se uită la ce mashină conduci, etc.

Ehe, s-au dus vremurile alea când bărbatu’ trebuia să fie putzin mai fromos ca dracu’. Acu’, tre’ să arate de până shi Brad Pitt să crape de invidie, in acelashi timp având toate posibilitătzile pe care le are shi dracu’ mai sus mentzionat. Shi ishi vor vinde sufletzelu’… Bine, nu sunt toate asha. Da’ nici bărbatzii nu se uită după orice fufă. Să fim corectzi! Dacă sfârshesc cu o fufă oarecare, asta e altceva… Da’ de uitat, tontzi se uită după blonde cu picioare până’n gât, cu sâni ce nu pot da nashtere decât unor obsesii devoratoare, cu forme voluptoase arătate aproape in intregime prin hainele mulate pe corpuri lucrate până la cel mai mic detaliu in sală. Yes, sir! Să nu dea dracu’ să fii vara pe shtrasse cu consoarta de mână, pen’ că fie te alegi cu o pereche de palme shi o ceartă de rău augur, fie o să te doară ochii de fixitatea cu care ai privit inaintea ta, numa’ pentru a nu intoarce privirea (impreună cu capu’ shi apoi cu tot corpu’) după nemernica cu lenjerie tanga ce se intrevede prin pantalonii mulatzi, care tocmai a trecut pe lângă tine shi tzi-a pus armonia conjugală in pericol. Sau shi mai rău, să nu dea dracu’ să conduci vara pe shtrasse. Merge mandea cu mândretze de mashină la bulivar, se uită tipele (deja puteam să fiu chel, gras, urât shi prost, că nu mai conta), mă uit shi io, rămân cu capu’ sucit după o fufă (fah, pleacă dracu’ de pe stradă, nu vezi că’ncurci circulatzia cu posterioru’tău ) shi numa’ ce aud claxoane explodând de peste tot, se infiripă un dialog elevat "bah bouleeeeeeeeeeeeeeeee, du-te bah cu metrou', dobitocule, cin' tzi-o fi pus tzie volanu'n mână" cu parteneru’ de trafic congestionat la fatză, care urlă prin geamu’ lăsat. Afront personal!Păi tu ce crezi, bah coclitule, că te las io să mă faci de râs cu fomeile de fatză? Pun frână, ăla din spate dă’n spume deja, că n-are pe unde s-o ia, scoate iar capu’ pe geam, incepe să urle ceva, da’ io plec in trombă. Se ashează din nou la volan, dă să plece, io iar pun frina… Văd că explodează ceva in mashina din spatele meu , erau clăbucii de la gura ăluia care nu mai prididea să mă’njure… Nervos cu nervii, trage frâna de mână, deschide usha să vină la mine pentru continuarea dialogului, tună alte claxoane... Ala din spatele lui dă să o ia pe banda ailantă, o blochează, shi iar claxoane, iar “dobitocu’ dracu’, du-te bah shi te’mpushcă!"Ei, shi toate astea pentru una pereche fese (sau mai multe) care se mishcă “in ciuda”, ca să-l citez pe un amic…

Băy potentziali cetitori, api voi ce dracu’ făcetzi? Nu videtzi c-am dat in altă gară? Aaa, sau voi suntetzi d’ăia care cetitzi din douăj’ in douăj’de rânduri shi zicetzi că “gata, am cetit-o shi p’asta…”. Deie dracu’ să nu cetitzi buche cu buche!

Ashaaaaaaaaaa… să relom!

Lovely Lady: You naughty Doctor! OK, I admit it… you had me this time. This will make my revenge even sweeter…
Dr. Love: Revenge?! Should I prepare myself 4 battle?
Lovely Lady: You do that, but nevertheless, I will prevail.
Dr. Love: Wouldn’t it b better 4 me 2 surrender from the beginning? I mean… I’m guilty of a minor crime. What’s the punishment for this? Dinner? Romantic dinner? Or romantic dinner followed after a while by bed breakfast?
Lovely Lady: Dinner?! Breakfast in bed? Who said something about such things? Had you been a delicate person, not a naughty doctor, maybe there would have been some possibilities, but this is not the case.
Dr. Love: You’ve saddened my heart. Why, I’m good looking, tall, athletic, dark haired and blue eyed, Porsche downstairs… and u don’t wannna have dinner with me. That’s inconceivable. Not 2 mention I’m a fantastic company… in all circumstances.
Lovely Lady: Aren’t you now? Hmmm, let’s see. In light of the above…No! I still believe you’re a bad boy and my mom taught me never to date bad boys.

Deci, am ajuns shi la daaaaaaaate. Care va’s’zică, ai fi disponibilă pentru un randevu incandescent, ai? Da’ te lashi greu, alea-alea… că deh, asha stă bine unei lady. Fah, te fac de nu te vezi, shi dup’aia te las cu buza’n’ soare. Sedusă shi abandonată scrie pe tine…

Dr. Love: Me no bat boy! Come & see…
Lovely Lady: Dunno… Maybe you’re not, but how could I tell? OK, I’m gonna give you a chance. I’ll ask a few questions and…
Dr. Love: Hit me! But before that, would you like some more music?
Lovely Lady: Dr. Love, are you trying to seduce me?
Dr. Love: Yes, ma’am! So help me God! No, ma’am! Just kidding… Now then, my Lovely Lady, the question 4 you is: which is the correct answer? The first or the second?
Lovely Lady: You tell me!
Dr. Love: No, no, no! That one you’ll have to figure it out yourself… Now the music

Lovely Lady: What’s…?
Dr. Love: Gothca! Didn’t you like it?
Lovely Lady: Bad person! You’re a bad person! Don’t wanna talk to you anymore…
Dr. Love: OK, OK… Here’s the real thing

Lovely Lady: Touchy! Dr. Love, I should say I suspect you of doubtful intentions…
Dr. Love: Me? No way … Now, the questions.
Lovely Lady: A/L. Please note I didn’t put an S there.

Deja incepem cu greutătzi. Bine, trebuie să shtitzi (de fapt, shtitzi deja) că in orice discutzie pe net, afacerea asta (A/S/L – adecătelea, age/sex/location) este una dintre primele intrebări, dacă nu prima. Insă seducatoru’ virtual (Mandea) shtie că shansele unei conversatzii frumoase, care se poate lăsa cu consecintze grave (pentru un pat, neshte haine … shi pentru neshte finantze) cresc cu atât mai mult cu cât intrebarea asta intervine mai târziu.

Dr. Love: Think I’ll tell the truth?
Lovely Lady: I know you’ll lie. Of course you’ll go “29, next to you”… I’ve met Casanovas like you before…
Dr. Love: That’s not fair! My heart is bleeding… tears running down … heads smashed on the walls...
Lovely Lady: All right, all right! You… you… I shall not say it! All right, just answer the question!
Dr. Love: And the question was?
Lovely Lady: Dr. Love, you’re playing a dangerous game…
Dr. Love: I thought I was talking to a Lovely Lady, not to Darth Vader!
Lovely Lady: Hmmm, I might turn into that fella if you don’t answer to my question quickly.
Dr. Love: You know, I could ask the same…
Lovely Lady: I asked the first!
Dr. Love: So? I asked the second…
Lovely Lady: I take it you don’t wanna answer.
Dr. Love: 28, nearby…
Lovely Lady: Dr. Love, you’re not being serious.
Dr. Love: No, no. I am. I just looked you up.
Lovely Lady: Really? How nearby is nearby?
Dr. Love: Ntz, ntz, ntz… Your turn!
Lovely Lady: I’m 28 too.
Dr. Love: Sounds like we were meant 2 meet tonight…
Lovely Lady: Could be. Dr. Love, you still left a question unanswered.
Dr. Love: Probably bcoz I want to keep a bit of mystery?
Lovely Lady: A-ha!

JURNALU' UNUI SEDUCATOR VIRTUAL

2009-11-04T02:33:00.001-08:00

Cum dracu’ să’ncep io să scriu gara asta? Shi la urma urmei, de ce o scriu? Ca să mă aflu’n’treabă? Sau just 4 fun? Cre’ că ultima variantă este de fapt cea mai apropiată de adevăr… pen’că intr-adevăr m-am dicstrat/mă dicstrez scriind. Este un motiv suficient. Deshi ash dori ca cineva să ajungă să cetească cele scrise p’acilea (ash fi ipocrit să spun că nu-mi doresc asta), este posibil sa nu se'ntimple. Adecătelea, este destul de greu să convingi o editură să publice ceva scris in stilu’ clasic . Pentru o mie de motive… Cu atât mai greu va fi in cazu’ de fatză, având in vedere că Jurnalu’ nu se incadrează in niciun stil, fie el literar sau de orice altă natură. Eh, la urma urmii, shi editorii ăshtia e neshte idiotzi...

Adecătelea, se duce ea J.K. Rolling cu manuscrisu’ lu’ Harry Potter la 11 edituri shi imbecilii o refuză?! Cine shtie ce le-o fi trecutără prin devla lor seacă shi ce argumente au adus in sustzinerea refuzului. Noroc cu femeia asta – fată deshteaptă shi perserverentă; s-a mai dus la inc'o editură. Shi uite-asha a apărut Harry Potter, iar tipesa a devenit singuru’ individ din breasla scriitorilor care a bătut meleardu’ de dolari din scris. E ceva… Sau, pentru a mă da un ins cult voi mai da un caz, care mi se pare că se pupă cu situatziunea de fatză. E vorba despre Proust shi capodopera lui “In căutarea timpului pierdut”. Se duce shi ăsta la un editor, evident ăla se băshică când ceteshte (de fapt frunzăreshte) manuscrisu’, shi zice ca nope, n-ai să vezi iarna berze! (adecătelea, “nu tzi-o public, coane”). Dupa câtziva ani, nătărău’ ishi smulgea păru’ de pe tzeasta seacă, pen’că Proust era deja celebru, iar editura care acceptase să-i publice cartea făcea bani cu ghiotura…

Bine, nu sunt io Proust sau Rolling ('s mai dishtept ca ei )da’ măcar asha, d’amoru’ artei, tot o să’ncerc ceva-ceva… Zic că incerc ceva-ceva, pen’că mi-s atât de lenesh, incât probabil gara asta n-o s-o vază prea multă lume. Da’ cine shtie, poate egzact printre ăshtia se găseshte băiatu’ ăla dishtept shi fromos de la editură care vede oportunitatea shi o să sară pe mine cu o oferta de să-mi iau vilă in Bora-Bora, nu alta!Shi o să am cogeamitea iahtu’, fo 3-4 mashini adevărate, blonde fără numar shi … Scuze, deliram ! En fin...

Care va’s’zică, deci shi prin urmare, vreau pentru ca să mă prezint: Gigi Duru’ . Sau Broken Heart. Sau Love. Dr. Love. Sau Suflet Singuratic. Sau mai shtiu io cum … Nicku’ variază in functze de starea in care mă gasesc, de partenera sau partenerele de conversatzie, de camera de chat in care mă aflu, etc. Ai em ză greităst virtual lovăr ov all taims (cum poci să scriu chestia asta cu accent spaniolesc, ca Johnny Depp in “Don Juan de Marco”? )Să trecem … Asha deci, m-am prezentat. Acu’, gara asta se vrea un Jurnal, da’ nu e chiar un jurnal. Adecătelea, n-o să mă apuc să scriu p’acilea “Am intrat pe net la 9.47 a.m. Am stat pe chat pân’ la 13.42 p.m. Am …” Yuck! No way, Jose! Nooooooooooooooo… M-am cujetatara io să expui in cele ce urmează metodele mele de agătzat fomei. Că sunt numeroase, soro! Shi pre multe am popit cu ele… Cum? Nu credetzi?Ei bine, vă voi arăta…